PRIGÓRIE prigorii s. f. Pasare migratoare zvelta de marimea unei turturele viu colorata (cu roshu galben negru albastruverzui) cu ciocul lung shi subtzire care traieshte pe malurile lutoase ale apelor shi se hraneshte mai ales cu albine shi viespi; albinarel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] Din prigori (derivat regresiv).

PRIGÓRIE prigorii s. f. Pasare migratoare cu ciocul lung shi cu pene multicolore care traieshte in cirduri facindushi cuibul in malul lutos al apelor shi hraninduse mai ales cu insecte (Merops apiaster); albinarel prigoare. Are nevoie de sfaturile dumnisale cum are nevoie prigoria de apa. SADOVEANU F. J. 505. Din vazduh abia saude TZipat jalnic de prigorii. TOPIRCEANU M. 28.

PRIGÓRIE ~i f. Pasare migratoare de talie medie cu cioc subtzire shi alungit cu penaj divers shi viu colorat care ishi face cuibul in maluri lutoase shi se hraneshte mai ales cu viespi shi albine; albinarel. [G.D. prigoriei] /v. a prigori

PRIGOÁRE s. f. v. prigorie.

prigórie (rie) s. f. art. prigória (ria) g.d. art. prigóriei; pl. prigórii art. prigóriile (rii)

prigórie s. f. (sil. rie) art. prigória (sil. ria) g.d. art. prigóriei; pl. prigórii art. prigóriile (sil. rii)

PRIGÓRIE s. (ORNIT.; Merops apiaster) albinarel furnicar viespar (reg.) albinar albinel ploier ploieshte ploiete prigorean viesparitza ciumaalbinelor lupulalbinelor (inv.) merop.

PRIGORIE s. (ORNIT.; Merops apiaster) albinarel furnicar viespar (reg.) albinar albinel ploier ploieshte ploiete prigorean viesparitza ciumaalbinelor lupulalbinelor (inv.) merop.

prigórie (prigoare) s.f. (ornit.) Pasare de marimea unei turturele viu colorata cu ciocul lung shi subtzire (Merops riparia). Semnalata in zavoiul Tisei (Timur 2007: 101). Var. a lui prigoare (der. regr. din prigoni „a izgoni a fugari” < sl. prigoniti) (Scriban; Tiktin Candrea cf. DER; DEX MDA).