prielnic ~a a [At: CREANGA O. 106 / P: priel~ / Pl: ~ici ~ice / E: prii¹ + elnic] 1 Care favorizeaza aparitzia unei actziuni a unui fenomen etc. 2 Care favorizeaza desfashurarea unei actziuni a unui eveniment. 3 Care favorizeaza pe cineva Si: avantajos favorabil nimerit oportun potrivit² propice (pop) priincios (inv) priitor prios (ivr) priicios. 4 (Rar) Care arata intzelegere bunavointza etc.

PRIÉLNIC A prielnici e adj. (Adesea urmat de determinari in dativ sau introduse prin prep. «pentru» sau prin conj. «k sa») Favorabil avantajos; potrivit apt. Ziua era prielnica pentru calatorie cu trasura. SADOVEANU O. V 3. Plotonul meu... ashteapta un moment prielnic sa fuga. CAMIL PETRESCU U. N. 367. Pronuntzat: priel.

PRIÉLNIC ~k (~ci ~ce) 1) Care prieshte; care este in favoarea cuiva sau a ceva; favorabil; propice. 2) (despre imprejurari) Care apare la locul shi la timpul potrivit; corespunzator situatziei; oportun. [Sil. priel] /a prii + suf. ~elnic

prielnic a. priincios: buruieni prielnice albinelor.

priélnic a adj. (d. priesc). Priincĭos favorabil: aer prielnic sanatatziĭ.

priélnic (priel) adj. m. pl. priélnici; f. priélnica pl. priélnice

priélnic adj. m. (sil. priel) pl. priélnici; f. sg. priélnica pl. priélnice

PRIÉLNIC adj. 1. v. favorabil. 2. v. binevenit. 3. v. binefacator. 4. favorabil propice (fig.) surazator. (Perspective ~.) 5. favorabil nimerit potrivit propice (pop.) priincios. (Un vant ~ din spate.) 6. v. frumos.

PRIELNIC adj. 1. avantajos favorabil propice (pop.) priincios priitor (inv.) indeminatic. (Circumstantze ~.) 2. adecvat binevenit bun favorabil fericit indicat nimerit oportun potrivit propice (livr.) pertinent (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 3. binefacator favorabil propice (livr.) benefic (inv.) partinitor. (Un efect ~.) 4. favorabil propice (fig.) surizator. (Perspective ~.) 5. favorabil nimerit potrivit propice (pop.) priincios. (Un vint ~ din spate.) 6. bun favorabil frumos. (Timp ~.)

Prielnic ≠ vitreg neprielnic