OPORTÚN A oportuni e adj. Care se intampla care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situatziei imprejurarilor; indicat nimerit favorabil. Din fr. opportun lat. opportunus.

oportun ~a a [At: I. IONESCU M. 201 / Pl: ~i ~e / E: fr opportun lat opportunus a um] Care se intampla sau se face la momentul potrivit Si: favorabil nimerit potrivit.

OPORTÚN A oportuni e adj. Care se intampla care se face la momentul potrivit; adecvat situatziei imprejurarilor; potrivit indicat nimerit favorabil. Din fr. opportun lat. opportunus.

OPORTÚN A oportuni e adj. Care se intimpla care se face la momentul potrivit adecvat situatziei imprejurarilor; potrivit indicat nimerit favorabil. Sa socotit mai oportun de a inlatura deocamdata toate liotele indicatoare. ODOBESCU S. III 501. Savirshesc tot lucrul in timpul cel mai scurt shi mai oportun. I. IONESCU M. 201.

OPORTÚN A adj. Intamplat survenit la timp la momentul potrivit; nimerit favorabil. [< fr. opportun it. opportuno lat. opportunus].

OPORTÚN A adj. la momentul potrivit; prielnic favorabil. (< fr. opportun lat. opportunus)

OPORTÚN ~a (~i ~e) Care convine locului shi timpului avut in vedere; corespunzator situatziei; prielnic; favorabil; propice. /<fr. opportun lat. opportunus

oportun a. care e la timpul shi la locul sau.

*oportún a adj. (lat. opportúnus. V. importun). Care vine cind trebuĭe la timp: ajutor oportun. Adv. A sosi oportun.

oportún adj. m. pl. oportúni; f. oportúna pl. oportúne

oportún adj. m. pl. oportúni; f. sg. oportúna pl. oportúne

OPORTÚN adj. adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adj. v. recomandabil. 3. adv. adecvat indicat nimerit potrivit recomandabil. (Nu mi se pare ~ sa...) 4. v. binevenit.

OPORTUN adj. adecvat binevenit bun favorabil fericit indicat nimerit potrivit prielnic propice (livr.) pertinent (pop.) priincios. (Un prilej ~.)

Oportun ≠ inoportun neoportun