prevenire sf [At: LEG. EC. PL. 279 / Pl: ~ri / E: preveni¹] 1 Avertizare făcută cuiva asupra consecințelor neplăcute sau primejdioase ale unor acțiuni. 2 Luare din timp a unor măsuri pentru a evita, a împiedica, a opri dificultăți, neplăceri, primejdii viitoare Si: (rar) prevenție (7). 3 (Rar) Îndeplinire cu solicitudine a unor dorințe, intenții, înainte ca acestea să fi fost formulate de cineva Si: (înv) prevenință (1).

PREVENÍRE, preveniri, s. f. Acțiunea de a preveni. 1. Evitarea unui rău prin măsuri luate la timp; preîntîmpinare. Prevenirea accidentelor de muncă. 2. Atitudine prevenitoare; p. ext. amabilitate, gentilețe. Vin la tine cu sufletul plin de prevenire și de tăcere emoționată. GALACTION, O. I 225.

PREVENÍRE s.f. Acțiunea de a preveni și rezultatul ei; înștiințare prealabilă. [< preveni].

preveníre s. f., g.-d. art. prevenírii; pl. preveníri

preveníre s. f., pl. preveníri

PREVENÍRE s. 1. avertizare, informare, înștiințare, (înv.) prevestire. (~ cuiva asupra controlului de mâine.) 2. v. evitare. 3. solicitudine, (înv.) prevenție. (~ lui ne-a impresionat.)

PREVENÍRE s. v. avertisment.

PREVENIRE s. 1. avertizare, informare, înștiințare, (înv.) prevestire. (~ cuiva asupra controlului de mîine.) 2. evitare, împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntîmpinare, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 3. solicitudine, (înv.) prevenție. (~ lui ne-a impresionat.)

prevenire s. v. AVERTISMENT.