prescurtare sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 41/26 / Pl: ~tări / E: prescurta] 1 Rezumare a unui text Si: (îvr) prescurtătură (1). 2 (Ccr) Text prescurtat Si: (îvr) prescurtătură (2). 3 (Spc) Abreviere. 4 (Ccr) Cuvânt abreviat Si: (îvr) prescurtătură (3).

PRESCURTÁRE, prescurtări, s. f. Acțiunea de a prescurta. 1. Scurtare, micșorare. Prescurtarea cuvintelor. ▭ Noi îi ziceam prin prescurtare Aga [lui Agatele], GANE, N. III 156. 2. (Învechit) Prezentare pe scurt a unei opere, a unei lucrări; rezumat. [Cunoștințele] ce sînt a se preda în școalele reale... morala și psicologia în prescurtare. ODOBESCU, S. II 73. O prescurtare de legi ce el a publicat este și astăzi căutată. NEGRUZZI, S. I 333.

PRESCURTÁRE s.f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; abreviere, abreviație. [< prescurta].

PRESCURTÁRE ~ări f. 1) v. A PRESCURTA. 2) Cuvânt sau grup de cuvinte abreviate; abreviere. [G.-D. prescurtării] /v. a prescurta

prescurtare f. 1. acțiunea de a prescurta și lucrul prescurtat; 2. abreviațiune; 3. compendiu.

prescurtáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a prescurta. Lucru prescurtat, maĭ ales vorbind de cărțĭ (rezumat) orĭ de cuvinte (abreviațiune): „P. S.” e o prescurtare în loc de „post-scriptum” orĭ „Prea Sfîntu”.

!prescurtáre (pre-scur-) s. f., g.-d. art. prescurtắrii; pl. prescurtắri

prescurtáre s. f. (sil. mf. pre-) → scurtare

PRESCURTÁRE s. 1. v. scurtare. 2. concentrare, reducere, rezumare, scurtare, (fig.) comprimare, condensare. (~ expunerii.) 3. v. rezumat. 4. v. abreviere.

PRESCURTARE s. 1. micșorare, reducere, scurtare. (~ unui text.) 2. concentrare, reducere, rezumare, scurtare, (fig.) comprimare, condensare. (~ expunerii.) 3. (concr.) rezumat, (înv.) sinopsă, scriere în scurt. (O ~ bună a unei cărți.) 4. abreviație, abreviere, scurtare. (Un sistem de ~i.)