8 definiții pentru prejudeț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREJUDÉȚ, prejudețe, s. n. (Înv.) Prejudecată. – Pre1- + județ (după lat. praejudicium).
PREJUDÉȚ, prejudețe, s. n. (Înv.) Prejudecată. – Pre1- + județ (după lat. praejudicium).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prejudeț sn [At: AR (1829), 281/18 / V: pregiu~ / Pl: ~e / E: pre- + județ cdp lat praeiudicium] (Înv) Prejudecată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREJUDÉȚ, prejudețe, s. n. (Învechit) Prejudecată. Mult am luptat noi tinerii de pe atunci cu prejudețele și cu obiceiurile cele rele... și multe idei moderne am înplintat în spirite. GHICA, S. 251.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pregiudeț sn vz prejudeț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prejudéț (înv.) s. n., pl. prejudéțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prejudéț s. n., pl. prejudéțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREJUDÉȚ s. v. prejudecată.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prejudeț s. v. PREJUDECATĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prejudeț, prejudețesubstantiv neutru
- 1. Prejudecată. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prejudecată
- Mult am luptat noi tinerii de pe atunci cu prejudețele și cu obiceiurile cele rele... și multe idei moderne am înplintat în spirite. GHICA, S. 251. DLRLC
-
etimologie:
- Pre- + județ DEX '09 DEX '98
- praejudicium DEX '09 DEX '98
-