poticni [At: CORESI EV. 95 / V: (ivp) ~gni (inv) ~cani ~tecni / Pzi: ~nesc / E: slv потъкнѫти] 12 vri A face o mishcare un pas greshit. 34 vri A se lovi cu picioarele de ceva sau de cineva shi ashi pierde pentru o clipa echilibrul Si: a se impiedica. 56 vri A fi nesigur in mers. 78 vri A fi nevoit sa se opreasca. 910 vri A nu putea merge mai departe din cauza unui obstacol a unui impediment. 1112 vrtf (A se opri sau) a face sa se opreasca brusc. 13 vr (Rar) A cadea. 14 vr (Rar) A se rasturna. 15 vr (Pop) A shchiopata. 1617 vtr (Inv) A (se) lovi. 18 vr (Inv; fig) A se abate de la calea morala dreapta de la buna comportare. 19 vt (Buc) A pedepsi aspru pe cineva. 20 vr (Reg; d. obiecte care au de obicei pozitzie verticala) A se lasa intro parte Si: a se apleca a se inclina. 21 vt (Ivr) A dovedi. 22 vr A pronuntza cu greutate cuvintele. 23 vr A vorbi cu greutate cu intreruperi.

POTICNÍ poticnesc vb. IV. 1. Refl. A se lovi in mers cu piciorul de ceva a calca rau a se impiedica (shi a cadea). Calul i se poticni shil pravali. SADOVEANU O. VII 32. Calul ishi pierdu echilibrul se poticni shi ingenunche impins de iutzeala curentului. BOLINTINEANU O. 427. Cerbii se poticnesc shi cad la pamint cind ajung la fundul tzarcului. ODOBESCU S. III 111. Tot calul se poticneshte (= oricine poate greshi). (Urmat de determinari introduse prin prep. «de» sau «in» shi aratind obstacolul din cale) Sa poticnit intro palma de razor shi nu sa mai ridicat deacolo. POPA V. 68. Sa poticnit deun lemn in tinda SHishi mai facu miniei zor. COSHBUC P. I 256. (Fig.) Oamenii nehotaritzi care umbla pipaind se poticnesc de toate haturile vietzii. RUSSO O. 133. ◊ Intranz. Odata [calul] poticni shi se rostogoli jos cu calaretz cu tot. GIRLEANU L. 34. (Fig.) Uraganul mahmur poticneshte Spre castelul de stinci ceshi deschide uriasha lui poarta. EMINESCU O. IV 198. ♦ A cadea. Lunecind in mizga de singe sa poticnit shi batalionul nostru la pamint. SADOVEANU la TDRG. 2. Refl. Fig. A intimpina o dificultate in cursul unei actziuni; a da gresh a greshi. Manuscriptul... se poticneshte foarte des in alegerea cuvintelor romineshti. ODOBESCU S. II 491. 3. Tranz. (Rar) A face pe cineva sa se impiedice din mers fig. intro actziune. O data team poticnit Nici atunci nu team trintit. SHEZ. IV 220. Vremea k sosit SHi tea poticnit. TEODORESCU P. P. 447.

A SE POTICNÍ ma ~ésc intranz. 1) Ashi pierde echilibrul in timpul mersului prin indoirea involuntara sau prin lovirea unui picior; a se impiedica. 2) fig. A intampina dificultatzi intro actziune. ~ la inceput de cale. ◊ ~ in vorbire a vorbi greu shi cu pauze mari. /<sl. potuknonti

poticnì v. 1. a scapata din genuchi la umblat: calul de e cu patru picioare shi tot se poticneshte; 2. fig. a luneca. [Slav. POTŬKNÕTI a impinge].

potecni v vz poticni

poticani v vz poticni

potigni v vz poticni

poticnésc v. tr. (vsl. potŭknŏnti shi tykati a impunge a impinge ceh. potykati a intilni; rus. potknútĭ a rasturna mergind potknútĭsĕa a se poticni. V. potca preatca potricalesc zaticnesc). Vechĭ. Izbesc lovesc. Conduc pe drum raŭ. Azĭ. V. refl. Ma impedec in mers: calu omu s’a poticnit shi a cazut. Fig. Nu reushesc: s’a poticnit shi el!

poticní (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. poticnésc imperf. 3 sg. poticneá; conj. prez. 3 sa poticneásca

poticní vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. poticnésc imperf. 3 sg. poticneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. poticneásca

poticni

poticnesc neam 1 imp.

POTICNÍ vb. 1. v. impiedica. 2. a se impiedica. (Se ~ la vorba.)

POTICNÍ vb. v. cadea lovi pica prabushi pravali rasturna shchiopata.

POTICNI vb. 1. a se impiedica (reg.) a (se) scapata. (Calul se ~ in mers.) 2. a se impiedica. (Se ~ la vorba.)

poticni vb. v. CADEA. LOVI. PICA. PRABUSHI. PRAVALI. RASTURNA. SHCHIOPATA.

poticní (poticnésc poticnít) vb. A se impiedica a se ciocni de ceva a calca prost. Sl. potŭknąti „a impinge” (Miklosich Slaw. Elem. 38; Cihac II 269) cf. rus. potknutĭ „a se incurca”. Der. poticneala s. f. (impiedicare pas greshit). Cf. zaticni poticala.