POTICNÍ poticnesc vb. IV. 1. Refl. A se lovi in mers cu piciorul de ceva a calca rau a se impiedica (shi a cadea). Calul i se poticni shil pravali. SADOVEANU O. VII 32. Calul ishi pierdu echilibrul se poticni shi ingenunche impins de iutzeala curentului. BOLINTINEANU O. 427. Cerbii se poticnesc shi cad la pamint cind ajung la fundul tzarcului. ODOBESCU S. III 111. Tot calul se poticneshte (= oricine poate greshi). (Urmat de determinari introduse prin prep. «de» sau «in» shi aratind obstacolul din cale) Sa poticnit intro palma de razor shi nu sa mai ridicat deacolo. POPA V. 68. Sa poticnit deun lemn in tinda SHishi mai facu miniei zor. COSHBUC P. I 256. (Fig.) Oamenii nehotaritzi care umbla pipaind se poticnesc de toate haturile vietzii. RUSSO O. 133. ◊ Intranz. Odata [calul] poticni shi se rostogoli jos cu calaretz cu tot. GIRLEANU L. 34. (Fig.) Uraganul mahmur poticneshte Spre castelul de stinci ceshi deschide uriasha lui poarta. EMINESCU O. IV 198. ♦ A cadea. Lunecind in mizga de singe sa poticnit shi batalionul nostru la pamint. SADOVEANU la TDRG. 2. Refl. Fig. A intimpina o dificultate in cursul unei actziuni; a da gresh a greshi. Manuscriptul... se poticneshte foarte des in alegerea cuvintelor romineshti. ODOBESCU S. II 491. 3. Tranz. (Rar) A face pe cineva sa se impiedice din mers fig. intro actziune. O data team poticnit Nici atunci nu team trintit. SHEZ. IV 220. Vremea k sosit SHi tea poticnit. TEODORESCU P. P. 447.