POTCOÁVĂ, potcoave, s. f. Piesă din oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează cu caiele pe copitele unor animale de tracțiune, în special ale cailor, pentru a le proteja la mers. ◊ Loc. adv. în potcoavă = în formă de semicerc. ◊ Expr. Caută (sau umblă după) potcoave de cai morți ori caută (sau umblă) după cai morți, să le ia potcoavele = umblă după lucruri imposibil de obținut sau de găsit. A-și lepăda (sau a sta să-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. ♦ Piesă de oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează pe tocurile bocancilor și ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, sb. potkova.

potcoavă sf [At: NECULCE, L. 190 / V: (reg) porc~ / Pl: ~ve / E: bg подкова cf srb potkova, ucr пуодкова] 1 Piesă de oțel de forma unui semicerc, care se fixează cu cuie pe copitele unor animale, în special ale cailor, pentru a le proteja. 2 (Îlav) În ~ În formă de semicerc. 3 (Pfm; îe) A umbla după (sau a căuta, a căuta să scoată) ~ve de (ori, reg; după la) cai morți sau a umbla (ori a porni după sau a căuta) cai morți să le iei ~vele A-și pierde vremea cu lucruri fără rost, fără importanță sau imposibil de găsit. 4 (Îls) ~ve de cai morți Lucruri fără valoare. 5 (Îal) Himeră. 6 (Pfm; îe) A-și lepăda ~vele sau a sta să-i pice (sau a-i suna) cuiva ~vele sau i-a tras ~vele A fi pe moarte. 7 (Îae) A muri. 8 (Reg; îe) A-i rămâne cuiva ~vele A sărăci cu totul. 9 (Îe) A cumpărat ~vele, mai are să cumpere calul Se spune despre cineva care a făcut o investiție insuficientă și inutilă. 10 Piesă asemănătoare cu potcoava (1), care se fixează pe marginea posterioară a tocului unor obiecte de încălțăminte, pentru a evita tocirea lui sau pentru a ajuta la mersul pe suprafețe alunecoase. 11 (Rar; îe) A se duce de nu-i mai vezi ~vele A pleca foarte repede. 12 Placă de fier, folosită mai ales de muncitorii forestieri, prevăzută cu colți ascuțiți în partea inferioară, care se prinde cu curele sau cu frânghii de talpa încălțămintei, pentru ca aceasta să nu alunece Si: (reg) mâță. 13 Obiect sau parte a unui obiect în formă de potcoavă (1). 14 Construcție sau parte a unei construcții în formă de potcoavă (1). 15 (Rar; spc) Câmați de forma unei potcoave (1). 16 (Trs) Literă chirilică. 17 (Trs; îla) Cu ~ Chirilic.

POTCOÁVĂ, potcoave, s. f. Piesă din oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează cu caiele pe copitele animalelor de tracțiune, pentru protejarea lor la mers. ◊ Loc. adv. În potcoavă = în formă de semicerc. ◊ Expr. Căută (sau umblă după) potcoave de cai morți ori caută (sau umblă) după cai morți, să le ia potcoavele = umblă după lucruri imposibil de obținut sau de găsit. A-și lepăda (sau a sta să-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. ♦ Piesă de oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează pe tocurile bocancilor și ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, scr. potkova.

POTCOÁVĂ, potcoave, s. f. 1. Piesă de oțel, în formă de semicerc, care se fixează cu cuie pe copitele cailor (mai rar ale altor vite de tracțiune) sau pe tocurile bocancilor și ale cizmelor. Caii bocăneau cu potcoavele lui moș Pricop prin gloduri înghețate și grunzuri. SADOVEANU, B. 162. Zecile de perechi bat someșana cu atîta pasiune că potcoavele flăcăilor scapără scîntei. REBREANU, I. 12. Stăi, bade, și odihnește Și calul ți-l potcovește, Cu potcoave de aramă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 267. Pentru un cui pierzi o potcoavă, se spune despre cei zgîrciți sau despre cei lăsători. ◊ (Poetic) Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un grierel, îi sar purici înainte cu potcoave de oțel. EMINESCU, O. I 87. ◊ Loc. adv. În potcoavă = în semicerc. Să vă înșirați toți în potcoavă. SADOVEANU, O. I 59. ◊ Expr. A umbla după (sau a căuta) potcoave de cai morți sau a umbla după (ori a căuta) cai morți, să le ia potcoavele = a-și pierde timpul cu lucruri fără rost, a umbla după lucruri imposibil de obținut. Cine ți-a vîrît în cap și una ca aceasta, acela încă-i unul. Ori vorba ceea: pesemne umbli după cai morți, să le iei potcoavele. CREANGĂ, P. 194. Nu băga mîna unde nu-ți fierbe oala, nici căuta cai morți să le iei potcoavele. NEGRUZZI, S. I 247. A-și lepăda (sau a sta să-i pice) potcoavele = a fi pe moarte. Am să vă spui tot ce știu la sufletul meu, căci văz eu că mi se apropie și mie să-mi leapăd potcoavele. ISPIRESCU, U. 2. Stau să-i pice potcoavele și tot cere să mai trăiască. PANN, P. V. III 156. 2. Obiect care are forma unei potcoave. Cred că am căpăta ceva decorații... cu briliante primprejur... iar nu ca potcoavele astea. ALECSANDRI, T. I 406. Cîrnați uscați, tari și afumați... numiți după forma lor... rîșchig sau potcoave. ȘEZ. XII 3.

POTCOÁVĂ ~e f. 1) Piesă semiovală de metal care se fixează (prin caiele) pe copitele cailor sau ale altor animale de tracțiune pentru protejare. ◊ A căuta (sau a umbla după) ~e de cai morți sau a căuta (sau a umbla) după cai morți pentru a le lua ~ele a-și pierde timpul, căutând lucruri imposibil de găsit. 2) Piesă asemănătoare fixată pe tocul unor obiecte de încălțăminte. /<bulg. podkova, sb. potkova

potcoavă f. semicerc de fier ce se țintuește sub copitele cailor sau de călcâiul cismei. [Slav. PODŬKOVŬ, talpa calului (din PODŬ, subt, și KOVATI, a făuri)].

potcoávă (oa dift. [f., pl. e], vsl. podŭkovŭ, d. pudŭ, dedesupt, și kovati, a fabrica; bg. sîrb. ceh. podkova, ung. patkó. V. covacĭ). Bucata de fer care se prinde de copita caluluĭ și de călcîĭele cizmelor ca să nu se roadă. Lovitură de potcoavă: ĭ-a tras o potcoavă. A umbla după potcoave de caĭ morțĭ, a umbla după lucrurĭ fără preț orĭ irealizabile. A-țĭ lăsa potcoavele undeva, a muri acolo.

porcoavă sf vz potcoavă

potcoávă s. f., g.-d. art. potcoávei; pl. potcoáve

potcoávă s. f., g.-d. art. potcoávei; pl. potcoáve

potcoávă (potcoáve), s. f. – 1. Piesă de fier în formă de semicerc. – 2. (Arg.) Portmoneu. Sl. podŭkovŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 78; Conev 73), cf. bg., sb., ceh. podkova, mag. patkó, alb. potkua. – Der. potcovi, vb. (a bate, a fixa potcoave; a păcăli, a înșela); potcovar, s. m. (producător de potcoave; mareșal); potcovărie, s. f. (atelier, meserie de potcovar); potcoveală, s. f. (acțiunea de a potcovi).

IOAN POTCOAVĂ (Nicoară Potcoavă), domn al Moldovei (nov.-dec. 1577). Pretins frate al lui Ioan-Vodă cel Viteaz. Cu sprijinul cazacilor, l-a înfrânt pe Petru Șchiopul, care a fugit în Țara Românească. Refugiat în Polonia, este executat la Lvov, în 1578, la cererea Sultanului Murad III.

POTCOAVA, com. în jud. Olt, situată în zona de contact a piemontului Cotmeana cu câmpia Boian, pe râul Plapcea; 6.040 loc. (2003). Stație de c. f. (în satul P.) și haltă de c. f. (în satul Sinești). Expl. de petrol. Fabrică de confecții. Viticultură. Localitate cu potențial balneoclimateric, cu ape minerale (de sondă) clorurate, sodice, iodurate, bromurate. Bisericile Cuvioasa Parascheva (1684), Sfinții Împărați Constantin și Elena (1798) și Sf. Nicolae (1879), în satele Trufinești, Sinești și Potcoava-Fălcoeni.

a umbla după cai verzi pe pereți / după potcoave de cai morți expr. (pop.) a-și face planuri irealizabile, a fi nerealist.

a visa cai verzi pe pereți / potcoave de cai morți expr. a visa, a spera lucruri irealizabile / fanteziste.

potcoave de cai morți expr. (d. dorințe, afirmații etc.) fantezii, elucubrații.

unde a dus mutu’ iapa / și-a înțărcat dracul copiii / și-a pierdut dracul potcoavele expr. la mare depărtare, foarte departe; la capătul pământului.