POSESIÚNE (2 3) posesiuni s. f. 1. (In forma posesie) Faptul de a poseda (1); stapanire a unui lucru detzinere; dreptul de a se folosi de a dispune de ceva. 2. (Inv.) Proprietate (de pamant); moshie. 3. TZara slab dezvoltata lipsita de independentza stapanita de un stat mai puternic; colonie. [Pr.: siu. Var.: (1) posésie s. f.] Din fr. possesion lat. possessio onis.

posesiune sf [At: VIRNAV F. M. I 92^v/3 / V: ~sesie / P: ~siu~ / Pl: ~ni / E: fr possession lat possessio onis] 1 Posedare (1). 2 Drept al unei persoane de a folosi shi de a dispune de un bun aflat in proprietate. 3 Stapanire efectiva a unui lucru bun. 4 (Iuz; de obicei in constructzii cu verbe k „a da” „a tzine” „a lua”) Arenda. 5 TZara slab dezvoltata aflata sub dominatzia unui stat shi lipsita de drepturi economice politice etc. Si: colonie. 6 (Inv; ccr; if posesie) Proprietate (mai intinsa de pamant) Si: domeniu moshie¹. 7 (Inv; ccr; iaf) Ferma. 8 Posedare (5).

POSESIÚNE posesiuni s. f. 1. Faptul de a poseda (1); stapanire a unui lucru; dreptul de a se folosi de a dispune de ceva. 2. (Inv.) Proprietate (de pamant); moshie. 3. TZara slab dezvoltata lipsita de independentza stapanita de un stat mai puternic; colonie. [Pr.: siu. Var.: posésie s. f.] Din fr. possesion lat. possessio onis.

POSESIÚNE posesiuni s. f. (SHi in forma posesie) 1. Drept de stapinire asupra unui obiect. Intrare in posesiune. ◊ Expr. (Ieshit din uz) A da (sau a lua a tzine) in posesie (sau in posesiune) = a da (a lua sau a tzine) cu arenda. Primavara iar vin [boierii] la tzara o data cu cocostircii daca nu shiau dat moshiile in posesie. SP. POPESCU M. G. 78. Spunemi ma rog de mult tzii moshia astan posesie? ALECSANDRI T. 605. 2. (Mold. invechit) Moshie. Itzi trebuia... moshii bune posesii bune castele bune shi venituri bune. NEGRUZZI S. III 288. 3. Colonie. Posesiunile britanice din Africa sudica. Varianta: posésie s. f.

POSESIÚNE s.f. 1. Drept de stapanire asupra unui lucru. 2. Colonie tzara teritoriu exploatat de o persoana sau de un stat. [Pron. siu var. posesie s.f. / cf. fr. possession lat. possessio].

POSESIÚNE s. f. 1. faptul de a poseda (1); drept de stapanire asupra unui lucru. 2. colonie¹ (2). 3. delir in care bolnavul afirma k in corpul sau sa instalat o alta fiintza. (< fr. possession lat. possessio)

POSESIÚNE ~i f. 1) v. A POSEDA. ◊ A intra in ~ a deveni stapan (a ceva). 2) inv. Proprietate de pamant; moshie. 3) TZara slab dezvoltata aflata sub dominatzia unui stat expansionist; colonie. [G.D. posesiunii; Sil. siu] /<fr. possession lat. possessio ~onis

posesiune f. 1. actziunea de a poseda shi lucrul posedat; 2. pl. pamanturi posedate de o natziune: posesiunile engleze in Azia.

*posesiúne f. (lat. posséssio ónis. V. sesiune). Actziunea de a poseda de a stapini. Jur. Actziunea de a poseda pe un timp (cu chirie in arenda): posesiunea nu implica numaĭ de cit proprietatea dar poate deveni proprietate pin prescriptziune. Lucru posedat maĭ ales pamint: Algeria e o posesiune franceza.

posesie sf vz posesiune

POSÉSIE s.f. v. posesiune.

posèsie f. Mold. arenda: a luat in posesie chiar moshia asta AL. [Rus. POSESĬA (v. arenda)].

posésie f. (rus. posésiĭa pol. posesya d. lat. posséssio). Est. Arenda: a da saŭ a lua o moshie saŭ o vie in saŭ cu posesie.

posesiúne (teritoriu) (siu) s. f. g.d. art. posesiúnii; pl. posesiúni

posesiúne s. f. (sil. siu) g.d. art. posesiúnii; pl. posesiúni

posesiune (iu)

*posésie (detzinere) (sie) s. f. art. posésia (sia) g.d. posésii art. posésiei

POSESIÚNE s. 1. detzinere posedare stapanire. (~ unui bun material.) 2. v. proprietate. 3. stapanire (fig.) mana. (Are in ~ documentele...) 4. v. colonie.

POSESIÚNE s. v. arenda domeniu latifundiu moshie.

POSESIUNE s. 1. detzinere posedare stapinire. (~ unui bun material.) 2. proprietate stapinire. (Hrisov de ~.) 3. stapinire (fig.) mina. (Are in ~ documentele...) 4. colonie (inv.) slobozie. (O ~ spaniola din America.)

posesiune s. v. ARENDA. DOMENIU. LATIFUNDIU. MOSHIE.

POSESIUNE. Subst. Posesiune posedare proprietate stapinire detzinere. Proprietate individuala; proprietate particulara; proprietate privata; proprietate colectiva; proprietate de stat; proprietate socialista. Avere avut avutzie bunuri. Avere mobila; avere imobila; proprietate funciara. Posesiune ereditara avere parinteasca patrimoniu. Patrimoniu public bun public avut obshtesc; avutzie natzionala; patrimoniul statului. Posesor proprietar stapin stapinitor detzinator patron. Clasa posedanta. Adj. Posedant (rar) stapinitor. Proprietaresc stapinesc (rar). Vb. A poseda a avea a stapini a avea in stapinire a detzine. V. bogatzie.