PORÉCLA porecle s. f. 1. Supranume dat unei persoane in legatura cu o trasatura caracteristica a fizicului sau a psihicului sau a activitatzii sale. 2. (Inv. shi reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) polícra porícla s. f.] Din sl. poreklo.

porecla sf [At: CORESI EV. 155 / V: (reg) plorik polecra policra poloce polocri sfi polocru (Pl shi: poloacre) sn ~regla ~ric~ ~rigla ~rlocre ~rocla ~rocli sfi prolek prolecra prolik proliga prorik / Pl: ~le / E: slv порєкло] 1 (Irg) Nume de familie. 2 Supranume dat de obicei in bataie de joc unei persoane shi urmashilor ei uneori in legatura cu o trasatura caracteristica a aspectului sau exterior a psihicului sau a activitatzii sale Si: (rar) poreclire (4) (ivr) poreclitura. 3 (Pgn) Supranume.

PORÉCLA porecle s. f. 1. Supranume dat de obicei in bataie de joc unei persoane mai ales in legatura cu o trasatura caracteristica a aspectului sau exterior a psihicului sau a activitatzii sale. 2. (Inv. shi reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) polícra porícla s. f.] Din sl. poreklo.

PORÉCLA porecle s. f. 1. Supranume dat (uneori in bataie de joc) unei persoane in legatura cu o trasatura caracteristica a aspectului sau exterior a psihicului sau a activitatzii sale. Ii spuneau Cocor caci avea nas lung shi coroiat shi sta putzin adus din shale... Mitrea care semana leit cu taicasu fusese inscris la primarie cu porecla tatalui sau. SADOVEANU M. C. 7. Porecla alintata shi zoologica Nevastuica a capatato mai tirziu la un an jumatate cind tot unchiul Izu carei fusese nash impresionat de neastimparul ochilor shi mishcarilor a mai botezato a doua oara. C. PETRESCU A. 449. Ne dase nume de curcani Un hitru bun de glume; Noi am schimbat linga Balcani Porecla in renume! ALECSANDRI O. 235. 2. (Invechit shi popular) Nume de familie. Cear zice moshul meu cind ar afla k miam schimbat porecla familiei? ALECSANDRI T. 1016. K sa se supuie modei polone mai adaogi shi un «schi» la porecla sa shi din Scavin se facu Scavinschi. NEGRUZZI S. I 205. Variante: (regional) polícra (DUMITRIU N. I. 64) porícla (MACEDONSKI O. II 167) porígla (RETEGANUL P. III 18) s. f.

PORÉCLA ~e f. 1) Supranume dat unei persoane (de obicei in batjocura) avand la baza o anumita trasatura caracteristica a acesteia. 2) inv. Nume de familie. [G.D. poreclei] /<sl. poreklo

porecla f. 1. supranume dat mai ales in bataie de joc: noi am schimbat porecla in renume AL.; 2. supranume in genere: o falnica porecla un titlu de stramosh AL. [Slav. POREKLO].

porécla f. pl. e (vsl. poreklo porecla d. reštirekon a zice. V. proroc). Prenume nume de familie. Supranume (maĭ ales ironic): Penesh Curcanu shĭa schimbat porecla in renume. In vest shi poricla polecra (SHez. 37 16) policra in Trans. shi porigla in Bihor (SHez. 37 130) prolík pl. icĭ.

cheash sn [At: RADULESCUCODIN / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Porecla.

polecra sf vz porecla

policra sf vz porecla

polocra^[1] sf vz porecla

polocre^[1] sf vz porecla

polocri¹ sf vz porecla

polocru sm vz porecla

poregla sf vz porecla

poricla sf vz porecla

porigla sf vz porecla

porlocre sf vz porecla

porocla sf vz porecla

porocli¹ sm vz porecla

prolek sf vz porecla

prolecra sf vz porecla

prolik sf vz porecla

prorik sf vz porecla

PORÍGLA s. f. V. porecla.

PORÍGLA s. f. v. porecla.

polécra V. porecla.

polícra crésc V. poricl.

polocrésc V. poreclesc.

poreclésc v. tr. (d. porecla). Daŭ o porecla supranumesc: copiiĭ aŭ obiceĭ de se poreclesc intre eĭ. SHi poroclesc (est) poriclesc policresc shi polocresc (vest).

prolík V. porecla.

porécla (recla) s. f. g.d. art. poréclei; pl. porécle

porécla s. f. (sil. cla) g.d. art. poréclei; pl. porécle

porecla

porecla cle.

PORÉCLA s. nume supranume (livr.) cognomen (frantzuzism) sobrichet (inv. shi reg.) sclitada (Olt. Munt. shi Transilv.) ponos (inv.) poreclitura. (Ce ~ ia pus?)

PORÉCLA s. v. nume de familie patronim patronimic.

PORECLA s. nume supranume (livr.) cognomen (frantzuzism) sobrichet (inv. shi reg.) sclitada (Olt. Munt. shi Transilv.) ponos (inv.) poreclitura. (Ce ~ ia pus?)

porecla s. v. NUME DE FAMILIE. PATRONIMIC.

porécla (porécle) s. f. Supranume. Var. poricla polecra. Sl. (sb. cr.) poreklo (Miklosich Slaw. Elem. 38; Cihac II 278; Iordan Dift. 97). Der. porecli (var. porocli) vb. (a supranumi).

PORÉCLA s. f. (cf. sl. poreklo). v. supranúme.

polícra (polecra) s.f. (dial.) Porecla; ciufulitura: „Moisenii sint gilcoi asha lii policra” (Papahagi 1925). „La noi tate satele au cate o polecra” (idem: 315). Din porecla (< sl. poreklo Miklosich Cihac Iordan cf. DER; DEX MDA).