PORÉCLA porecle s. f. 1. Supranume dat (uneori in bataie de joc) unei persoane in legatura cu o trasatura caracteristica a aspectului sau exterior a psihicului sau a activitatzii sale. Ii spuneau Cocor caci avea nas lung shi coroiat shi sta putzin adus din shale... Mitrea care semana leit cu taicasu fusese inscris la primarie cu porecla tatalui sau. SADOVEANU M. C. 7. Porecla alintata shi zoologica Nevastuica a capatato mai tirziu la un an jumatate cind tot unchiul Izu carei fusese nash impresionat de neastimparul ochilor shi mishcarilor a mai botezato a doua oara. C. PETRESCU A. 449. Ne dase nume de curcani Un hitru bun de glume; Noi am schimbat linga Balcani Porecla in renume! ALECSANDRI O. 235. 2. (Invechit shi popular) Nume de familie. Cear zice moshul meu cind ar afla k miam schimbat porecla familiei? ALECSANDRI T. 1016. K sa se supuie modei polone mai adaogi shi un «schi» la porecla sa shi din Scavin se facu Scavinschi. NEGRUZZI S. I 205. Variante: (regional) polícra (DUMITRIU N. I. 64) porícla (MACEDONSKI O. II 167) porígla (RETEGANUL P. III 18) s. f.