POPÂNDÓC, -OÁCĂ, popândoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). ** (Adverbial)Drept, în picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statură, scund. – Cf. popândău.

popândoc [At: ȘĂINEANU, D. V. / V: (reg) ~op, popin~, popon~ / Pl: ~oci / E: ns cf pop¹, mg vakondok] 1 sm (Mol; Dob) Popândău (1) (Citellus citellus). 2 sm Șoarece (Microtus arvalis). 3 av (Pan; îe) a se așeza ~, a sta ~ etc. A sta în picioare drept și nemișcat. 4-5 sm, a (Mol; Mun; fam) (Om) mic de statură. 6 sm (Reg; pan) Epitet glumeț pentru un copil. 7 sm (Mol; Dob; îf popondoc) Stâlp de susținere pentru diverse construcții deschise Si: parmac¹.

POPÂNDÓC, -OÁCĂ, popândoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). ♦ (Adverbial) Drept, în picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statură, scund. – Et. nec. Cf. popândău.

POPÂNDÓC ~oácă (~óci, ~oáce) și substantival fam. (despre persoane) Care este mic de statură; scund. /Orig. nec.

POPÎNDÓC ², -OÁCĂ, Popîndoci, -oace, adj. (Familiar) Mic de statură; scund. O fată popîndoacă. ♦ (Substantivat, familiar) Copil. Nu este casă care să n-aibă trei-patru popîndoci de toate vîrstele. GÎRLEANU, la CADE. – Variantă: popondóc, -oácă adj.

POPONDÓC, -OÁCĂ adj. v. popîndoc ².

popândóc¹ (reg., fam.) adj. m., pl. popândóci; f. popândoácă, pl. popândoáce

popândóc s. m., adj. m., pl. popândóci; f. sg. popândoácă, pl. popândoáce