ponegri vt [At: CANTEMIR IST. 309 / V: (rar) ~nigri / Pzi: ~resc / E: po¹ + negru] 1 (Ivr) A innegri. 2 (Fig; c. i. oameni productzii creatzii manifestari ale acestora) A pune cu reacredintza intro lumina defavorabila Si: a calomnia a defaima a denigra (ivp) a huli a ocari. 3 A vorbi pe cineva de rau Si: a barfi.

ponigri v vz ponegri

PONEGRÍ ponegresc vb. IV. Tranz. A vorbi (pe cineva) de rau; a birfi a defaima. O ponegrea pe mama in fatza copilei. PAS Z. I 183. Vai se tingui ea cit ma cleveti shi ma ponegri satul pentru copilul meu! SADOVEANU M. C. 173. Vad shi eu k am greshit deam ponegrito asha de tare catra dumneata. CREANGA P. 134. Varianta: ponigrí (BRATESCUVOINESHTI la CADE) vb. IV.

PONIGRÍ vb. IV v. ponegri.

A PONEGRÍ ~ésc tranz. A vorbi de rau; a trata cu hule; a huli; a denigra; a defaima; a detracta; a cleveti; a calomnia; a blama; a barfi; a ponosi. /po + a negri

A SE PONEGRÍ ma ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe urate (unul cu altul); a se barfi. /po + a (se) [in]negri

ponegrì v. fig. a defaima. [Compromis intre sinonimele po(nosi) shi (in)negri].

ponegrésc v. tr. (d. po shi innegresc dupa vsl. počrŭniti d. črŭnŭ negru. V. cerneala). Vechĭ. Inegresc. Azĭ. Fig. Denigrez birfesc defaĭm calomniez.

ponegrí (a ~) (negri) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ponegrésc imperf. 3 sg. ponegreá; conj. prez. 3 sa ponegreásca

ponegrí vb. (sil. gri) ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ponegrésc imperf. 3 sg. ponegreá; conj. prez. 3 sg. shi pl. ponegreásca

PONEGRÍ vb. v. calomnia.

PONEGRI vb. a (se) birfi a (se) blama a (se) calomnia a (se) cleveti a (se) defaima a (se) denigra a (se) discredita (livr.) a (se) detracta a (se) vitupera (inv. shi pop.) a (se) ocari (pop.) a (se) huli a (se) napastui a (se) povesti (prin Olt.) a (se) publica (inv.) a (se) balamutzi a (se) mascari a (se) mozaviri a (se) pohlibui a (se) ponosi a (se) ponoslui a (se) prilesti a (se) vrevi (fam. fig.) a (se) incondeia (pop. fig.) a (se) innegri. (Il ~ pe nedrept.)

A ponegri ≠ a elogia a glorifica a lauda a proslavi