PONCÍȘ, -Ă, ponciși, -e, adj., adv. (Reg.) I. Adj. 1. (Despre ochi) încrucișat, sașiu. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziș. ◊ Expr. (Adverbial) A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără menajamente. II. Adv. Cruciș, chiorâș; fig. cu ciudă, cu dușmănie. A se uita ponciș. 2. De-a curmezișul, pieziș. ◊ Expr. (Substantivat) A sta de-a poncișul = a se opune, a fi împotrivă. – Ponc (reg. „deal” < magh.) + suf. -iș.

ponciș, ~ă [At: VARLAAM, C. 163 / V: (înv) pomc~ / Pl: ~i, ~e / E: ponc + -iș] 1-2 a (Reg; d. terenuri, suprafețe etc.) (Puternic) înclinat. 3 sn (Buc) Povârniș. 4 a (Înv) Strâmb. 5 av (Pop) De-a curmezișul. 6 av (Înv; pex) Din sens opus. 7 av (Înv; pex) Împotrivă. 8 av (Înv; fig) Ostil. 9-10 av, sf (Îe) A se pune ~ sau a sta în ~, a sta de-a ~ul A se opune. 11 av (Îe) A spune (sau a vorbi) ~ A se exprima direct, fară a menaja pe interlocutor. 12 av (Reg; îe) A da (cuiva) ~ A înghionti pe cineva. 13 a (Reg; d. ochi, privire) Sașiu. 14 av (Pop; în legătură cu verbele „a se uita”, „a privi” etc.) Cruciș. 15 av (Pop; fig; în legătură cu verbele „a se uita”, „a privi” etc.) Cu ciudă. 16 av (Pop; fig; în legătură cu verbele „a căuta”, „a se uita”, „a privi” etc.) Cu răutate. 17 av (Pop; fig; în legătură cu verbele „a se uita”, „a privi” etc.) Cu dușmănie. 18 s (Mun) Număr cinci la unele numărători la jocurile de copii.

PONCÍȘ, -Ă, ponciși, -e, adj., adv. (Reg.) I. Adj. 1. (Despre ochi) Încrucișat, sașiu. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziș. ◊ Expr. (Adverbial) A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. II. Adv. 1. Cruciș, chiorâș; fig. cu ciudă, cu dușmănie. A se uita ponciș. 2. De-a curmezișul, pieziș. ◊ Expr. (Substantivat) A sta de-a poncișul = a se opune, a fi împotrivă. – Ponc (reg. „deal” < magh.) + suf. -iș.

PONCÍȘ², -Ă, ponciși, -e, adj. 1. (Despre ochi) încrucișat, sașiu, zbanghiu. În camion, zgribulit sub o manta soldățească, Ion Spînu tremura de spaimă, uitîndu-se, cu ochii lui ponciși, cînd la un jandarm, cînd la altul. CAMILAR, N. I 236. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, pieziș, abrupt, repede. A se acățăra ca o mîță pe un pom, pe un deal ponciș sau pe o stîncă înaltă. MARIAN, O. I 151. Casele... sînt destul de nalte, de obicei așezate în mijlocul curții, cu acopereminte ascuțite și poncișe. ȘEZ. XII 4.

PONCÍȘ² ~ă (~i, ~e) pop. 1) (despre ochi sau privire) Care este orientat cruciș; sașiu; încrucișat. 2) (despre forme de relief) Care este foarte înclinat; cu un unghi de înclinație mare; abrupt; repede. /ponc + suf. ~iș

pomciș, ~ă a, av vz ponciș

poncíș (reg.) adj. m., pl. poncíși; f. poncíșă, art. poncíșa, pl. poncíșe

poncíș adj. m., pl. poncíși; f. sg. poncíșă, pl. poncíșe

PONCÍȘ adj. v. abrupt, aplecat, drept, înclinat, perpendicular, pieptiș, plecat, povârnit, prăpăstios, priporos, râpos, strabic, vertical.

PONCÍȘ adj., adv. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, oblic, pieziș, sașiu.

ponciș adj. v. ABRUPT. APLECAT. DREPT. ÎNCLINAT. PERPENDICULAR. PIEPTIȘ. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. STRABIC. VERTICAL.

ponciș adj., adv. v. GHIORÎȘ. CRUCIȘ. ÎNCRUCIȘAT. OBLIC. PIEZIȘ. SAȘIU.