7 definiții pentru pomiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pomiță sf [At: LB / V: ~mniță / Pl: ~țe / E: poamă + -iță] (Reg) 1-2 (Șhp) Poamă (1) (mică). 3 (Spc; șîs ~ de câmp) Fragă. 4 (Bot; îas) Frag (Fragaria vesca). 5 (Spc) Dudă. 6 (Spc) Mură1. 7 (Bot) Coacăz (Ribes rubrum). 8 (Bot; îc) ~-de-baltă Răchițele (Vaccinium oxycoccos). 9 (Bot; îc) ~-de-sânger Salbă moale (Evonimus europaeus).
POMÍȚĂ, pomițe, s. f. Diminutiv al lui poamă; (în special) fructul bun de mîncat al unei tufe de mure, zmeură, afină etc. A aflat o buruiană cu niște pomițe ca alunele. SBIERA, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POMÍȚĂ, pomițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui poamă; fructul bun de mâncat al unei tufe.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
pomniță sf vz pomiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POMÍȚĂ s. v. dudă, fragă, mură, zmeură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pomiță s. v. DUDĂ. FRAGĂ. MURĂ. ZMEURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pomíță, pomíțe, s.f. (reg.) 1. fragă; dudă; mură; coacăză. 2. (fig.) femeie imorală; poamă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pomiță, pomițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui poamă. DLRLC
- A aflat o buruiană cu niște pomițe ca alunele. SBIERA, la CADE. DLRLC
-