DÚDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. – Din dud.

dúdă sf [At: BIBLIA (1688), 308²/56 / Pl: ~de / E: dud + -ă] Fructul dudului Si: (reg) agudă, fragă.

DÚDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. – Dud + suf. -ă.

DÚDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. Mai aveau ei astîmpăr cît e vara ziua de mare, aci cățărîndu-se prin duzi și nuci, aci mîncînd dude și porumbe? MACEDONSKI, O. III 10.

DÚDĂ ~e f. Fructul dudului; agudă. /dud + suf. ~ă

dudă f. rodul dudului, bun de mâncare.

dudă f. Tr. mic coș de fum (la cuptor sau sobă). [Dintr’un primitiv dud, de origină necunoscută, de unde și derivatele dudulean, dudureață și duduruz].

1) dúdă f., pl. e. Munt. Rodu duduluĭ.

2) dúdă f., pl. e (rut. pol. ung. duda, rus. litv. dudá, tilincă, fluĭer, cimpoĭ, bg. dudúk, d. turc. düdük, fluĭer. Bern. 1, 233. V. dudăŭ). Trans. Burlan de sobă (V. urlă). Vc. Tilincă de dovleac. (V. carabă).

agúdă f., pl. e (vsl. agoda și ĭagoda, bg. rus. ĭágoda. Bern. 1,25). Est. Dudă. – În Ban. Olt. ĭágodă (după sîrb.).

dúdă s. f., g.-d. art. dúdei; pl. dúde

dúdă s. f., g.-d. art. dúdei; pl. dúde

DÚDĂ s. (BOT.) (înv. și reg.) mură, (reg.) pomiță, (Mold.) agudă, (Transilv.) fragă.

DÚDĂ s. v. burlan.

DUDĂ s. (BOT.) (înv. și reg.) mură, (reg.) pomiță, (Mold.) agudă, (Transilv.) fragă.

dudă s. v. BURLAN.

dúdă (-de), s. f. – (Olt., Trans.) Canal, fistulă. Sb., mag. duda (Candrea; Scriban). – Der. dudoi, s. m. (Trans., corn făcut din coajă de cireș); dudulean, s. m. (Trans., știulete de porumb; Olt., tulpină de ceapă); duduloi, s. n. (Olt., canal; tulpină de ceapă).

a da dude expr. (stud.) a face greșeli, a comite erori.