pojghiță sf [At: PISCUPESCU, O. 102/2 / V: (îrg) poșg~, (înv) pușg~, (reg) ~jiță, ~jni~, ~jviță, puji~ / A și: pojghiță / Pl: ~țe, (pop) ~ți / E: ns cf pojghie] 1 (Îrg) Membrană care acoperă unele țesuturi sau organe ale corpului Si: pieliță. 2 (Spc) Crustă a unei răni care începe să se cicatrizeze. 3 (Mun) Pușchea. 4 (Îrg) Membrană subțire care învelește unele fructe sau legume Si: pieliță. 5 (Îrg; pex) Scoarță de copac. 6 (Îrg; pex) Coajă tare a unor fructe. 7 (Urmat de determinări care arată felul) Strat subțire care se formează la suprafața unui lichid prin răcire, închegare etc. Si: (reg) pojghie (1). 8 (Pex; urmat de determinări care arată felul) Strat subțire care se depune sau acoperă suprafața unui lucru Si: crustă, (reg) pojghie (2).

PÓJGHIȚĂ, pojghițe, s. f. 1. Strat subțire, solid, care se formează la suprafața unui lichid, acoperă un obiect sau se depune pe suprafața lui. Pojghiță de caimac. ▭ Pe timpul iernii, cînd începe să se închege pojghița de gheață de pe fața Dunării, toate porturile se golesc, numai Sulina se umple. BART, E. 329. 2. (Rar) Coaja copacilor; scoarță. Arțarii cu pojghițe roșii, carpenii stufoși, salba moale și teii cresc amestecați cu falnici jugaștri. ODOBESCU, S. I 147. ♦ Pieliță, membrană care învelește unele legume sau fructe. Ce crezi că-mi porunci? Să fac o roche de mireasă cu totul și cu totul de argint, subțire ca pojghița de ceapă. POPESCU, B. II 105. 3. Crusta unei răni care începe să se cicatrizeze; coajă. (Fig.) Atunci au cîntat violoniștii Serenada de Rondeli... Și parcă mi-a desprins cineva pojghița de pe rana inimii. CAMIL PETRESCU, T. II 255.- Accentuat și: pojghíță.

POJGHÍȚĂ ~e f. 1) Strat fin care se formează pe suprafața unui lichid sau a unui obiect. ~ de gheață. ~ de mucegai. 2) Coajă subțire care se formează pe o rană, când aceasta începe să se cicatrizeze; crustă. 3) Înveliș subțire al unor legume sau fructe. [G.-D. pojghiței] /Orig. nec.

pojghiță f. pieliță ce înfășoară unele legume: pojghiță de ceapă. [Ceh POȘVIȚE, teacă].

pojghíță f., pl. e (ceh. pošvice, pol. pochwica, teacă, tecuță. V. pofil). Membrană, peliță, pătură foarte supțire: pojghiță de ceapă, de văpsea. – În nord pójghiță (ca și árșiță, péliță).

pojiță² sf vz pojghiță

pojniță sf vz pojghiță

pojviță sf vz pojghiță

poșghiță sf vz pojghiță

pujiță sf vz pojghiță

pușghiță sf vz pojghiță

!pojghiță s. f., g.-d. art. pojghiței; pl. pojghițe

!pojghíță/pójghiță s. f., g.-d. art. pojghíței/pójghiței; pl. pojghíțe/pójghițe

pojghíță s. f., g.-d. art. pojghíței; pl. pojghíțe

pojghiță

POJGHÍȚĂ s. 1. crustă. (O ~ la suprafața lichidului.) 2. v. coajă.

POJGHÍȚĂ s. v. membrană, pieliță.

POJGHIȚĂ s. 1. crustă. (O ~ la suprafața lichidului.) 2. (MED.) coajă, crustă, (pop.) zgaibă, (reg.) scoarță, zgancă. (O ~ la o rană.)

pojghiță s. v. MEMBRANĂ. PIELIȚĂ.