MEMBRÁNĂ, membrane, s. f. 1. Nume dat țesuturilor animale sau vegetale, subțiri și suple, foarte diferite ca structură, care căptușesc, îmbracă, leagă, susțin sau delimitează anumite organe sau părți de organe; piele subțire; pieliță. ♦ Diferențiere protoplasmatică sau celulozică, care învelește și limitează celula animală și cea vegetală. 2. (Fiz.) Corp subțire flexibil, care, prin vibrație, poate produce sau transmite sunete, fiind folosit la telefon, la microfon și la alte aparate acustice sau de percuție. 3. Corp subțire folosit pentru a separa două medii; diafragmă. 4. (Înv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane.

membrană sf [At: (a. 1702) IORGA, S. D. XXI, 88 / V: (înv, 1) ~mvr~ / Pl: ~ne / E: lat membrana, it membrana, fr membrane, ngr μεμβράνα] 1 (Înv; șîf memvrană) Pergament pentru scris. 2 Nume generic pentru țesuturile animale subțiri și suple, cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, foarte deosebite ca structură, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți ale organelor Si: (fam) pieliță. 3 Țesut subțire vegetal, format din una sau mai multe pături celulare suprapuse, care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantei Vz epicarp, epidermă, pieliță. 4 Diferențiere protoplasmatică sau celulozică ce învelește și limitează celula animală sau vegetală. 5 (Fig) Corp subțire și foarte flexibil care, intrând ușor în vibrație și putând produce sau transmite sunete, se utilizează la telefon, microfon, picup și la alte aparate acustice sau de percuție Vz diafragmă. 6 (Fig) Placă sau foiță subțire care separă două medii. 7 (Spc; șîs ~ semipermeabilă) Corp subțire semipermeabil folosit pentru a permite difuzarea substanței solvante Cf diafragmă semipermeabilă.

MEMBRÁNĂ, membrane, s. f. 1. Nume dat țesuturilor animale sau vegetale, subțiri și suple, foarte diferite ca structură, care căptușesc, îmbracă, leagă, susțin sau delimitează anumite organe sau părți de organe; piele subțire; pieliță. ♦ Diferențiere protoplasmatică sau celulozică, care învelește și limitează celula animală și cea vegetală. 2. (Fiz.) Corp subțire flexibil, care, prin vibrație, poate produce sau transmite sunete, fiind întrebuințat la telefon, la microfon și la alte aparate acustice sau de percuție. 3. Corp subțire folosit pentru a separa două medii; diafragmă. 4. (Înv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane.

MEMBRÁNĂ, membrane, s. f. 1. Strat subțire care protejează celulele unui corp animal sau vegetal. V. pieliță. Toată suprafața internă a cavității nazale este acoperită cu o membrană mucoasă. ANATOMIA. 68. ♦ Țesut subțire, care separă două medii sau două părți ale unui organ. La capătul intern al canalului auditiv extern se găsește o membrană foarte întinsă, numită timpan. ANATOMIA 230. 2. Corp subțire sau foaie care prin vibrație poate transmite sunetele. Membrana difuzorului. 2. Corp subțire în formă de peliculă, folosit pentru a separa două medii; diafragmă. 3. (Rar) Pergament. [Pecetea] stă așezată, printre hrisoave pe membrană, și printre felurite pitace domnești. ODOBESCU, S. I 131.

MEMBRÁNĂ s.f. 1. Țesut animal sau vegetal, subțire sau flexibil, care delimitează, acoperă și susține anumite organe sau părți de organe. 2. Placă subțire și flexibilă care produce sau transmite sunetele prin vibrații. ♦ Diafragmă. [< lat. membrana, cf. fr. membrane].

MEMBRÁNĂ s. f. 1. țesut animal sau vegetal, subțire și flexibil, care delimitează, acoperă și susține organele. 2. foiță subțire care separă două medii. 3. placă subțire și flexibilă care produce sau transmite sunetele prin vibrații. ◊ diafragmă. (< lat., it. membrana, fr. membrane)

MEMBRÁNĂ ~e f. 1) Țesut subțire și suplu, animal sau vegetal, cu structură variată, care acoperă, unește, susține sau delimitează anumite celule, organe sau părți de organe; piele subțire. ~ fibroasă. ~ celulară. 2) Corp subțire, în formă de foaie, care separă două medii. 3) Corp subțire și foarte flexibil, care, vibrând, produce sau transmite sunete. ~a telefonului. /<lat., it. membrana, fr. membrane

membrană f. țesătură subțire ce înfășură un organ. ║ pergament: hrisoave de membrană OD.

*membránă f., pl. e (lat. membrana). Peliță, țesătură supțire care acopere un organ saŭ se întinde de la un loc la altu: rațele aŭ între degete o membrană care servește la înotat. Falsă membrană, țesătură anormală care se formează pe mucoase la unele inflamațiunĭ, ca la difterie.

membránă s. f., g.-d. art. membránei; pl. membráne

membránă s. f., g.-d. art. membránei; pl. membráne

MEMBRÁNĂ s. 1. (ANAT.) pieliță, (înv. și reg.) pielcuță, pojghiță, (reg.) piele, pieloteie, pielușină. (~ seroasă.) 2. (BOT.) pieliță, (reg.) piele, pieloteie, pielușică. 3. (BOT.) membrană plasmatică = plasmalemă. 4. cămașă. (~ care acoperă unele corpuri.)

MEMBRÁNĂ s. v. pergament.

MEMBRANĂ s. 1. (ANAT.) pieliță, (înv. și reg.) pielcuță, pojghiță, (reg.) piele, pieloteie, pielușină. 2. (BOT.) pieliță, (reg.) piele, pieloteie, pielușică. 3. cămașă. (~ care acoperă unele corpuri.)

membrană s. v. PERGAMENT.

membrană, membrane s. f. (iron.) femeie cu statut de membru al partidului comunist (în anii regimului comunist).