POÉTICA s. f. 1. Ramura a teoriei literaturii care trateaza despre creatzia poetica. Sintem multzumitzi... k aducem un serviciu poeticei romine. MACEDONSKI O. IV 53. 4 Tratat despre creatzia poetica. Sistem de forme shi principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; maniera poetica caracteristica unui poet. Poetica romantismului. Poetica lui Shakespeare.

POÉTICA s.f. 1. Ramura a teoriei literaturii care trateaza despre creatzia poetica. ♦ Tratat despre creatzia poetica. 2. Sistem de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; fel de a scrie propriu unui poet. 3. Parte constitutiva a lingvisticii care se ocupa cu raporturile dintre functzia poetica shi celelalte functzii ale limbajului. [< lat. it. poetica cf. fr. poétique].

POÉTICA f. 1) Ramura a teoriei literaturii care se ocupa cu studiul creatziei poetice. 2) Tratat de poezie. 3) Teorie generala despre esentza shi istoria poeziei. 4) Ansamblu de principii ale versificatziei caracteristice unui poet unui curent literar sau unei epoci. /<ngr. poiitilkós poiitiki lat. poeticus poetica it. poetico poetica fr. poétique

poetica f. tractat despre arta poeziei.

poetic ~a [At: M. COSTIN ap. GADEI 212 / A shi: poetic / V: (inv) ~etec sm ~iatic sm / Pl: ~ici ~ice / E: lat poeticus it poetico fr poétique ger Poetik] 1 sm (Inv) Poet (1). 2 a Care apartzine poeziei (1) Si: (inv) poeticesc (1). 3 a Care se refera la poezie (1) Si: (inv) poeticesc (2). 4 a Care este specific poeziei (1) Si: (inv) poeticesc (3). 56 sf a (SHis arta ~a) Ansamblu de reguli care servesc pentru alcatuirea operelor literare. 78 sf a (Pex; ias) (Tratat) care indica aceste norme. 9 a (Ias) Poem in care un scriitor ishi exprima conceptzia sa asupra creatziei poeziei. 10 a De poet (1). 11 a Care este specific poetului (1). 12 a (Fig) Care poate inspira pe poetzi (1). 13 a (Fig) Demn de a servi k motiv de inspiratzie. 14 a (Fig; pex) Frumos. 15 a (Fig) Expresiv. 16 a (Fig) Plastic. 17 a (Fig) Atragator. 18 a (Fig) Fermecator. 19 a (Fig) Impresionant. 20 a (Fig) Sensibil. 21 a Liric. 2223 sf (Sistem de) reguli privitoare la creatzia poetica. 24 sf Ramura a teoriei literare care trateaza despre creatzia poetica Si: (inv) poezie (4). 25 sf Sistem de forme shi de principii poetice caracteristice unei epoci unui curent etc. 26 sf Maniera de a crea caracteristica unui poet. 27 sf (Inv; pex) Vers.

POÉTIC A I. adj. 1. propriu poeziei. 2. (fig.) demn a inspira un poet; (p. ext.) incantator expresiv plastic sensibil liric. II. s. n. categorie estetica desemnand genul poetic. III. s. f. 1. ramura a teoriei literaturii care trateaza despre creatzia poetica. ◊ tratat despre creatzia poetica. 2. sistem de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; fel de a scrie propriu unui poet. 3. parte a lingvisticii care se ocupa cu raporturile dintre functzia poetica shi celelalte functzii ale limbajului. (< fr. poétique lat. poeticus it. poetico gr. poietikos)

*poétic a adj. (lat. poéticus d. vgr. poietikós). Relativ la poezie: forma poetica. Frumos par’c’ar fi in poezie: descriere poetica. Licentza poetica abatere de la regulele limbiĭ saŭ versurilor. S. f. SHtiintza care arata regulele poeziiĭ. Carte in cares scrise aceste regule; poetica luĭ Aristotele Oratziŭ Boileau. Adv. In mod poetic: a scris poetic. La Cant. poétic (subst.) poet.

!poetica s. f. g.d. art. poeticii; (tratate) pl. poetici

poética s. f. g.d. art. poéticii

poética s. f. g.d. art. poéticii

POÉTICA s. (inv.) poezie. (Studii de ~.)

POETICA s. (inv.) poezie. (Studii de ~.)

POETICA (< fr. poétique < lat. poetica < gr. poietiki) Tratat cu privire la poezie care cu vremea sa extins la literatura in general cuprinzind reguli privitoare la tehnica literaturii la principiile shi normele fundamentale ale artei literare (stilistica prozodie genuri shi specii literare etc.). Teorie generala a poeziei prin poetica se mai intzelege sistemul de principii poetice caracteristice unei epoci literare precum shi felul propriu de a crea al unui scriitor. Poeticele aparute dea lungul vremurilor (ex. Poetica lui Aristotel Ars poetica lui Horatziu Lart poétique a lui Boileau etc.) includ in fond norme shi conceptzii literare specifice epocii in care au aparut poetica devenind astfel o disciplina normativa. In literatura noastra veche incercari in acest domeniu pot fi socotite scrierile Meshteshugul stihurilor romaneshti de C. Conachi Regulile sau Gramatica poeziei de I.H. Radulescu iar mal apropiate secolului nostru: Retorica shi stilistica de Cristu S. Negoescu (1896) Poetica de Gh. Adamescu (1898) etc. La dezvoltarea poeticei romaneshti au contribuit in mod esentzial G. Calinescu shi T. Vianu.

POETICA MODERNA (< fr. poétique moderne < lat. poetica < gr. poiitiki) SHtiintza interdisciplinara care sa constituit din interferentza lingvisticii shi criticii literare ambele aplicate la textul literar considerat limbaj; shtiintza al carei obiect este limbajul literar. Poetica moderna nu se poate confunda cu stilistica disciplina a expresivitatzii stilului deoarece ea se constituie k o descriere de structuri verbale de contexte de opere literare intregi pe cind stilistica studiaza opera doar k unitatzi verbale ale operei (cuvint fraza). Sa dezvoltat in perioada de dupa primul razboi mondial dar sa facut cunoscuta shi sa impus dupa cel de al doilea razboi mondial datorita progresului inregistrat de structuralism (v.) in lingvistica shi shtiintzele umane de aceea mai este numita shi poetica moderna considerata drept cadru general al cercetarii literare o faza moderna a criticii de limbaj. Poetica moderna shia constituit o serie de procedee shi metode carei permit sa descrie legaturile dintre semnificant shi semnificat (v.) dar shi corelatziile specifice stabilite intre ele de opera poetica.