PLANETÁR, -Ă, planetari, -e, adj. 1. Care aparține planetelor, referitor la planete. ♦ Sistem planetar = totalitatea planetelor care se mișcă în jurul Soarelui. 2. (Tehn.; în sintagmele) Mecanism planetar = mecanism în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc în jurul axelor proprii și în același timp în jurul axei altei roți. Arbore (sau ax) planetar (ori axă planetară) = arbore care antrenează roata motoare a unui automobil. 3. (Fiz.; în sintagma) Model planetar = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar. – Din fr. planétaire.

planetar, ~ă a [At: AMFILOHIE, G. F. 55^r/8 / V: (înv) ~iu, (îvr) ~io / Pl: ~i, ~e / E: fr planétaire, it planetario] 1 Care aparține planetelor (1). 2 Alcătuit din planete (1). 3 Privitor la planete (1). 4 (Îs) Sistem ~ (sau, înv, sistemă ~ă) Totalitate a planetelor (1) care se mișcă în jurul soarelui sau al unei stele. 5 (Rar) Mondial. 6 (Rar) Universal. 7 (Teh; îs) Mecanism ~ Mecanism cu roți dințate format din cel puțin trei elemente mobile, în care axa uneia dintre roți se rotește în jurul celeilalte roți. 8 (Teh; îs) Arbore sau ax ~ (ori axă ~ă) Arbore asamblat cu roata centrală a unui diferențial, prin intermediul căreia se transmite mișcarea la roata motoare a unui automobil. 9 (Fiz; îs) Model ~ Model al structurii atomului asemănător cu sistemul planetar (4).

PLANETÁR, -Ă, planetari, -e, adj. 1. Care aparține planetelor, privitor la planete. ♦ Sistem planetar = totalitatea planetelor care se mișcă în jurul Soarelui. 2. (Tehn.; în sintagmele) Mecanism planetar = mecanism în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc în jurul axelor proprii și în același timp în jurul axei altei roți. Arbore (sau ax) planetar (sau axă planetară) = arbore care antrenează roata motoare a unui automobil. 3. (Fiz.; în sintagma) Model planetar = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar. – Din fr. planétaire.

PLANETÁR, -Ă, planetari, -e, adj. 1. Al planetelor, care se referă la planete. În evoluția energiei planetare diversele spețe ale materiei au derivat unele din altele. MARINESCU, P. A. 40. Sistemul planetar = totalitatea planetelor care se mișcă în jurul soarelui. 2. (În expr.) Mecanism planetar = mecanism în care una sau mai multe roți se învîrtesc atît în jurul axelor proprii cît și în jurul axei altei roți. Arbore sau ax planetar (ori axă planetară) = arbore care antrenează roata motoare a unui automobil. Uitase că axa cardanică a camionului e mai grea decît axa planetară a unei mașini. DUMITRIU, V. U. 108.

PLANETÁR, -Ă adj. 1. Referitor la planete, de planete, al planetelor. ♦ Sistem planetar = totalitatea planetelor care se învârtesc în jurul Soarelui. 2. Angrenaj planetar = angrenaj în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc concomitent în jurul axelor proprii și în jurul axei unei alte roți dințate; ax planetar = axul care mișcă roata motoare a unui automobil primind mișcarea de la diferențial. [Cf. fr. planétaire, lat. planetarius].

PLANETÁR, -Ă adj. 1. referitor la planete, al planetelor. ♦ sistem ~ = totalitatea planetelor care se învârtesc în jurul Soarelui; model ~ = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar. 2. (tehn.) mecanism ~ = mecanism în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc concomitent în jurul axelor proprii și în jurul axei unei alte roți dințate; ax ~ = axul care mișcă roata motoare a unui automobil, primind mișcarea de la diferențial. (< fr. planétaire)

PLANETÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de planete; propriu planetelor. ◊ Sistem ~ (sau solar) totalitate a corpurilor cerești care se mișcă în jurul Soarelui. 2) Care cuprinde tot globul pământesc; referitor la întreaga planetă Pământ. Revoluție ~ă. /<fr. planétaire

planetar a. ce privește planetele: sistemă planetară.

*planetár, -ă adj. (lat. planetarius considerat ca adj.). De planetă, al planetelor: corp planetar. Sistema planetară, totalitatea planetelor care se învîrtesc în prejuru soareluĭ. S. n., pl. e Mecanizm care reproduce mișcarea planetelor în prejuru soareluĭ.

planetario a vz planetar

planetariu², ~ie a vz planetar

planetár adj. m., pl. planetári; f. planetáră, pl. planetáre

planetár adj. m., pl. planetári; f. sg. planetáră, pl. planetáre

PLANETÁR adj. (ASTRON.) solar, (înv.) soresc. (Sistemul ~.)

PLANETAR adj. (ASTRON.) solar, (înv.) soresc. (Sistemul ~.)