plancă sf [At: LTR² / V: (reg) ~ngă / Pl: plănci / E: ger Planke, ucr, rs планка] 1 Drum în pantă podit cu prăjini sau cu trunchiuri de copac și mărginit pe laturi, pe care se transportă, prin alunecare, sub acțiunea greutății proprii, bușteni și alte sortimente de lemn Si: uluc. 2 (Reg; pex) Construcție în formă de jgheab, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și dealurilor, folosit pentru scoaterea prin alunecare a buștenilor din pădure Si: jilip. 3 (Îs) ~ într-o ureche Jilip cu o margine construită și cu cealaltă înlocuită de înclinația pantei. 4 (Îs) ~ moartă Uluc construit în mod provizoriu de-a lungul unui torent. 5 Podea făcută din butuci pe care se depozitează buștenii înainte de a fi antrenați la vale pe jilip sau înainte de a ajunge la ferăstrău, într-o fabrică de cherestea. 6 (Reg) Chingă a căpriorilor casei.

PLÁNCĂ, plănci, s. f. Potecă podită cu prăjini, pe care alunecă buștenii.

PLÁNCĂ plănci f. Drum din prăjini, pe care se transportă prin alunecare bușteni și alte feluri de lemn. /<germ. Planke, ucr. planka

plangă sf vz plancă

pláncă s. f., g.-d. art. plắncii; pl. plănci

pláncă s. f., g.-d. art. plăncii; pl. plănci

pláncă, plánci, s.f. (reg.) 1. drum în pantă podit cu prăjini sau cu trunchiuri de copaci și mărginit pe laturi, pe care se transportă, prin alunecare, buștenii grei; jilep. 2. podea de trunchi de copac pe care se depozitează buștenii (în pădure sau în curtea fabricii de cherestea). 3. chinga căpriorilor casei.