10 definiții pentru piuitor
Explicative DEX
PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subțire, pițigăiat; scurt și ascuțit. ♦ P. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuțite, cu rezonanțe metalice. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor.
PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subțire, pițigăiat; scurt și ascuțit. ♦ P. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuțite, cu rezonanțe metalice. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
piuitor, ~oare a [At: CANTEMIR, IST. 48 / P: pi-u-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: piui1 + -tor] 1 (D. păsări) Care piuie (1). 2 (Rar; d. cântecul păsărilor) Pițigăiat. 3 (Pex; d. proiectile) Care scoate sunete ascuțite când străbate aerul. 4 (D. zgomote) Cu rezonanțe metalice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre cîntecul păsărilor) Scurt, des repetat și ascuțit. Păsări c-un viers nepomenit de subțire și de piuitor. DELAVRANCEA, S. 90.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
piuitor a. pițigăit: glas piuitor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
piuitór (pi-u-i-) adj. m., pl. piuitóri; f. sg. și pl. piuitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
piuitór adj. m. (sil. pi-u-), pl. piuitóri; f. sg. și pl. piuitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
PIUITÓR adj. v. țiuitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIUITÓR adj. v. ascuțit, pițigăiat, subțire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIUITOR adj. șuierător, țiuitor, vîjîitor. (Zgomot ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
piuitor adj. v. ASCUȚIT. PIȚIGĂIAT. SUBȚIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: pi-u-i-tor
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
piuitor, piuitoareadjectiv
- 1. (Despre păsări) Care piuie. DEX '98 DEX '09
- 1.1. (Despre cântecul păsărilor) Scurt și ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Păsări c-un viers nepomenit de subțire și de piuitor. DELAVRANCEA, S. 90. DLRLC
-
-
etimologie:
- Piui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.