PIEPTÍSH A (1 4) pieptishi e adj. (2 3 5) adv. 1. Adj. Care are panta repede abrupta greu de urcat. 2. Adv. Dea dreptul (in sus) drept in sus sau inainte; direct. 3. Adv. Fatza in fatza (aproape ciocninduse) piept in piept. 4. Adj. (Despre lupte ciocniri etc.) Care are loc prin infruntare directa intre combatantzi corp la corp direct. 5. Fig. Cu curaj fara teama pe fatza. Piept + suf. ish.

pieptish [At: ALECSANDRI P. I 38 / E: piept + ish] 1 av Dea dreptul in sus. 2 av Drept inainte. 3 a (D. forme de relief drumuri etc.) Care are panta repede abrupta greu de urcat. 45 a av (Care este) vertical Si: abrupt. 67 a av Piept in piept (1314). 89 a av (D. lupte incaierare) (Care se da) corp la corp. 1011 a av (D. lupte incaierare) (Care se da) direct intre combatantzi. 1213 a av (D. lupte incaierare) (Care se da) la baioneta. 14 av (Fig) Cu curaj Si: deschis fatzish. 15 av Pe fatza Si: deschis fatzish. 16 av Prin lupta sau eforturi pline de curaj Si: deschis fatzish.

PIEPTÍSH adv. 1. Dea dreptul (in sus) drept in sus sau inainte; direct. ♦ (Adjectival) Care are panta repede abrupta greu de suit. 2. Fatza in fatza (aproape ciocninduse); corp la corp direct. ♦ (Adjectival; despre lupte ciocniri etc.) Care are loc prin infruntare directa intre combatantzi. 3. Fig. Cu curaj fara teama pe fatza. Piept + suf. ish.

PIEPTÍSH² A pieptishi e adj. 1. (Despre muntzi dealuri drumuri etc.) Abrupt greu de suit in pripor. Cit tzine ziua grupuri de oameni urca din sat panta pieptisha care i aduce deasupra colinei. BOGZA C. O. 214. Catre seara urcase un clin pieptish din dreapta shi se oprise sa rasufle intro margine. POPA V. 74. 2. (Despre o lupta o incaierare o trinta etc.) Care se da corp la corp piept la piept. Curmatzi tu pofta nebuna de hartza shi nu te mai prinde Singur in lupta pieptisha deacum cu balanul Menelau. MURNU I. 63.

PIEPTÍSH² ~a (~i ~e) 1) (despre dealuri drumuri etc.) Care este foarte inclinat; cu panta mare; abrupt. 2) (despre lupte) Care se desfashoara corp la corp. /piept + suf. ~ish

pieptísh¹ adj. m. pl. pieptíshi; f. pieptísha art. pieptísha pl. pieptíshe

pieptísh adj. m. pl. pieptíshi; f. sg. pieptísha pl. pieptíshe

PIEPTÍSH adj. adv. 1. adj. v. abrupt. 2. adv. direct frontal. (Intro zi a urcat ~ dealul.)

PIEPTISH adj. adv. 1. adj. abrupt drept perpendicular piezish prapastios priporos ripos vertical (rar) prapastuit priporit (pop.) oblu (reg.) poncish pravalat pravalatic ripit ripuros tzarmuros (prin Transilv.) priporiu (prin Bucov.) pripos (inv.) maluros straminos. (Peretele ~ al muntelui.) 2. adv. direct frontal. (Intro zi a urcat ~ dealul.)