PIEPTÍȘ, -Ă, (1, 4) pieptiși, -e, adj., (2, 3, 5) adv. 1. Adj. Care are pantă repede, abruptă, greu de urcat. 2. Adv. De-a dreptul (în sus), drept în sus sau înainte; direct. 3. Adv. Față în față (aproape ciocnindu-se), piept în piept. 4. Adj. (Despre lupte, ciocniri etc.) Care are loc prin înfruntare directă între combatanți, corp la corp, direct. 5. Fig. Cu curaj, fără teamă, pe față. – Piept + suf. -iș.

pieptiș [At: ALECSANDRI, P. I, 38 / E: piept + -iș] 1 av De-a dreptul în sus. 2 av Drept înainte. 3 a (D. forme de relief, drumuri etc.) Care are pantă repede, abruptă, greu de urcat. 4-5 a, av (Care este) vertical Si: abrupt. 6-7 a, av Piept în piept (13-14). 8-9 a, av (D. lupte, încăierare) (Care se dă) corp la corp. 10-11 a, av (D. lupte, încăierare) (Care se dă) direct între combatanți. 12-13 a, av (D. lupte, încăierare) (Care se dă) la baionetă. 14 av (Fig) Cu curaj Si: deschis, fățiș. 15 av Pe față Si: deschis, fățiș. 16 av Prin luptă sau eforturi pline de curaj Si: deschis, fățiș.

PIEPTÍȘ adv. 1. De-a dreptul (în sus), drept în sus sau înainte; direct. ♦ (Adjectival) Care are pantă repede, abruptă, greu de suit. 2. Față în față (aproape ciocnindu-se); corp la corp, direct. ♦ (Adjectival; despre lupte, ciocniri etc.) Care are loc prin înfruntare directă între combatanți. 3. Fig. Cu curaj, fără teamă, pe față. – Piept + suf. -iș.

PIEPTÍȘ², -Ă, pieptiși, -e, adj. 1. (Despre munți, dealuri, drumuri etc.) Abrupt, greu de suit, în pripor. Cît ține ziua, grupuri de oameni urcă din sat panta pieptișă care îi aduce deasupra colinei. BOGZA, C. O. 214. Către seară, urcase un clin pieptiș din dreapta și se oprise să răsufle, într-o margine. POPA, V. 74. 2. (Despre o luptă, o încăierare, o trîntă etc.) Care se dă corp la corp, piept la piept. Curmă-ți tu pofta nebună de harță și nu te mai prinde Singur în luptă pieptișă de-acum cu bălanul Menelau. MURNU, I. 63.

PIEPTÍȘ² ~ă (~i, ~e) 1) (despre dealuri, drumuri etc.) Care este foarte înclinat; cu pantă mare; abrupt. 2) (despre lupte) Care se desfășoară corp la corp. /piept + suf. ~iș

pieptíș¹ adj. m., pl. pieptíși; f. pieptíșă, art. pieptíșa, pl. pieptíșe

pieptíș adj. m., pl. pieptíși; f. sg. pieptíșă, pl. pieptíșe

PIEPTÍȘ adj., adv. 1. adj. v. abrupt. 2. adv. direct, frontal. (Într-o zi a urcat ~ dealul.)

PIEPTIȘ adj., adv. 1. adj. abrupt, drept, perpendicular, pieziș, prăpăstios, priporos, rîpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporit, (pop.) oblu, (reg.) ponciș, prăvălat, prăvălatic, rîpit, rîpuros, țărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 2. adv. direct, frontal. (Într-o zi a urcat ~ dealul.)