pestă¹ sf [At: CORNEA, E. I, 115/35 / Pl: ~te / E: fr peste] 1 Boală gravă, infecțioasă și epidemică, provocată de bacteria Pasteurella pestis și manifestată prin tumori, hemoragii, febră mare etc. Si: ciumă. 2 (Mdv) Denumire generică dată unui grup de boli provocate de virusuri la taurine, porcine, cabaline și păsări.

PÉSTĂ s. f. Boală contagioasă care se manifestă prin febră mare, hemoragii și prin apariția unor tumori la subțiori și la gît; ciumă. Cei ce adusese pesta cu dînșii benchetuiau fără grijă. ANGHEL, PR. 110. ◊ Pestă bovină v. bovin. Pestă porcină (sau bacilară) = boală foarte contagioasă care atacă mai ales purceii pînă la patru luni.

PÉSTĂ s.f. (Med.) Boală gravă, infecțioasă și epidemică, manifestată prin febră, hemoragii și tumori care apar la subsuori și la gât; ciumă. ♦ (Vet.) Boală contagioasă la rumegătoare, porci și păsări de curte, produsă de virusuri specifice, care se caracterizează printr-o evoluție acută și o răspândire rapidă. [< fr. peste, cf. lat. pestis].

PÉSTĂ s. f. 1. boală gravă, infecțioasă și epidemică, prin febră, hemoragii și tumori care apar la subsuori și la gât; ciumă. 2. boală contagioasă la rumegătoare, porci și păsări de curte, produsă de virusuri specifice. (< fr. peste)

PÉSTĂ ~e f. Boală contagioasă epidemică și endemică foarte gravă, cauzată de o infecție bacteriană (care se manifestă prin febră, astenie, delir etc.); ciumă. /<fr. peste

pestă f. numele științific al ciumei.

*péstă f., pl. e (lat. pestis; fr. peste). Numele științific al cĭumeĭ, o boală febrilă epidemică foarte ucigătoare.

péstă s. f., g.-d. art. péstei; pl. péste

péstă s. f., g.-d. art. péstei; pl. péste

PÉSTĂ s. 1. v. ciumă. 2. v. pestă bovină = tifos.

PESTĂ s. (MED.) ciumă, (rar) pestilență.

PÉSTĂ (< fr., lat. pestis „epidemie, flagel”) s. f. 1. Boală infecțioasă acută, extrem de gravă, epidemică, transmisă la om prin bacilul Yersinia pestis, de la rozătoare, în special de la șobolani, prin intermediul puricilor; ciumă. Se manifestă prin febră, hemoragii, tumefacții ganglionare dureroase, producând o pneumonie acută, supurative și infecție aproape generalizată (p. bubonică); uneori atinge plămânii în zonele inghinale și la subțiori (p. pulmonară), iar alteori infecția generalizată duce la apariția de pete hemoragice cutanate (peteșii), cu sfârșit letal (ciuma neagră sau septicemică). O teribilă epidemie de p. neagră (marea p.) a omorât între anii 1346 și 1353 o treime din populația Europei Occidentale; adusă din Crimeea, a făcut ravagii în ținuturile mediteraneene, apoi din Franța a trecut în Anglia, Europa Centrală și de Est; teritoriul românesc a avut mult de suferit în timpul acestei epidemii. 2. Numire generică pentru un grup de boli produse de virusuri la taurine, porcine, cabaline, păsări și pești. Se caracterizează printr-o evoluție acută și răspândire foarte rapidă.