tifos¹ sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 184/1 / V: (îrg) ~fus (A și: ~fus), (înv) tif (reg) tâf~, ~on, ~oț, ~fuț, trifus / A și: (îrg) tifos / S și: (înv) tiphos / Pl: (rar) ~uri / E: ngr τῦφος, fr typhus, ger Typhus, rs тиф] 1 (Șîs ~ exantematic, ~ epidemic, ~ european) Boală infecțioasă, contagioasă și epidemică, provocată de o serie de ricketsii, transmisă de păduchele de corp și caracterizată prin febră, tulburări cardiace, nervoase etc. Si: febră exantematică. 2 (Med; șîs ~ abdominal) Febră tifoidă (15). 3 (Med; șîs ~ tropical) Febră galbenă. 4 (Med; șîs ~ recurent) Febră recurentă. 5 (Med; înv; îs tifus tropical, tifus ordinar) Malarie. 6 (Med; reg; îf tifus; și, înv, îs tifus malign, tifus oriental) Ciumă (1). 7 (Mdv; șîs ~ contagios) Pestă bovină.

tifos², ~oasă a [At: I. IONESCU, P. 177 / Pl: ~oși, ~oase / E: tif + -os] (Med; înv) 1-21 Tific (1-21).

TÍFOS¹ s. n. Nume generic dat mai multor boli infecțioase și epidemice: a) febră tifoidă v. tifoidă; b) tifos exantematic v. exantematic; c) tifos contagios = pestă bovină.

TÍFOS¹ s. n. Nume generic dat mai multor boli infecțioase și epidemice: a) febră tifoidă; b) tifos exantematic; c) pestă bovină. – Fr. typhus (lat. lit. typhus).

TÍFOS s. n. nume dat mai multor boli febrile infecțioase și epidemice produse de bacterii din grupul salmonelelor, caracterizate prin adinamie, torpoare, somnolență. (< ngr. tifos, fr. typhus)

TÍFOS ~uri n. Boală epidemică febrilă, cauzată de o infecție parazitară. ~ exantematic. ~ recurent. /<ngr. tífos, fr. typhus

tifos n. lângoare, friguri pernicioase și contagioase. [Gr. mod.].

*tífos n., pl. urĭ (vgr. týphos, fum, abur, mîndrie, stupoare, toropeală. V. stufat). Med. O grea boală febrilă molipsitoare care seamănă cu frigurile tifoide și cu cele eruptive și maĭ ales cu pojaru. Se produce acolo unde e sărăcie și îmbulzeală și se vindecă cu băĭ recĭ, chinină, vin tonic, alcool, cafea ș. a.

tífos s. n., pl. tífosuri

tífos s. n., pl. tífosuri

tifos

TÍFOS s. 1. v. febră tifoidă. 2. (MED.) tifos epidemic v. tifos exantematic; tifos exantematic = tifos epidemic, (rar) febră exantematică. 3. (MED. VET.) pestă bovină.

TIFOS s. (MED.) 1. febră tifoidă, (pop.) lingoare, (reg.) troahnă, boală-lungă, boală-mare, boală-rea. 2. tifos epidemic = tifos exantematic, (rar) febră exantematică; tifos exantematic = tifos epidemic, (rar) febră exantematică.

tífos (-suri), s. n. – Boală gravă transmisă de păduchi. Ngr. τύφος (sec. XIX, cf. Gáldi 261) bși fr. typhus.