pestelcă¹ sf [At: RUSSO, S. 6 / V: (reg) pas~, pis~, pres~, pros~, (înv) prestercă, prostercă / Pl: (rar) ~lce, ~lci / E: bg престилка] 1 (Pop) Șorț de pânză sau de postav pe care-l pun femeile peste rochie și care uneori se poartă și de către bărbați Si: (reg) presteleancă. 2 (Spc) Fotă de dinainte Si: (reg) presteleancă. 3 (Pgn) Fată. 4 (Mol; Buc) Parte a batozei pe unde ies paiele la treierat. 5 (Nav) Bucată de pânză triunghiulară prinsă cu o latură de vergă, care servește la păstrarea la adăpost a burții velei, când aceasta este strânsă.

pestelcă² sf [At: BĂCESCU, P. 184 / Pl: ~lci / E: ns cf cheștealcă] (Mol) Pește nedefinit mai îndeaproape.

PESTÉLCĂ, pestelci, s. f. (Mold.) Șorț de pînză sau de postav pe care-l pun femeile peste rochie; se poartă mai rar și de către bărbați. [Iorgu Vasiliu] cu mîni cam scurte și groase își potrivi împrejurul pîntecelui pestelca albastră. SADOVEANU, B. 177. Mama Ilinca se bocea înăbușit cu pestelca la ochi. BUJOR, S. 32. Casandra scoate de supt pestelcă o hîrtie, o pune pe masă și o desface. DUNĂREANU, CH. 106.

PESTÉLCĂ ~ci f. pop. Obiect de îmbrăcăminte purtat dinainte peste haine (pentru a le proteja în timpul lucrului sau ca podoabă suplimentară); șorț. /<bulg. prestilka

pestelcă f. șorțul sau fota dinainte a țărancelor (în Mold. și peste Olt). [Și prestelcă = bulg. PRESTILKŬ].

pestélcă (est), prostélcă (vechĭ) și prestélcă (Olt.) f., pl. ĭ (bg. prĭestilka, pestelcă; sîrb. prostirka, covor, așternut; ceh. predstĭerka, camizolă, d. vsl. prĭestirati, prĭestilati, prostrĭeti, prostirati, a așterne; ngr. brostela [după embrós, înainte]. V. prostire). Șorț, bucată de pînză saŭ de pele care se poartă încinsă înainte ca să ferească haĭnele de murdărie. (În Olt. înseamnă „zavelcă”). – În Munt. est și pistelcă. V. păstură 2 și fotă.

pastelcă sf vz pestelcă¹

pistelcă sf vz pestelcă¹

prestelcă sf vz pestelcă¹

prestercă sf vz pestelcă¹

prostelcă sf vz pestelcă¹

prostercă sf vz pestelcă¹

prestelcă f. V. pestelcă.

pistélcă, V. pestelcă.

prestélcă, V. pestelcă.

prostélcă, V. pestelcă.

pestélcă (pop.) s. f., g.-d. art. pestélcii; pl. pestélci

pestélcă s. f., g.-d. art. pestélcii; pl. pestélci

PESTÉLCĂ s. v. catrință, fotă, șorț.

pestelcă s. v. CATRINȚĂ. FOTĂ. ȘORȚ.

pestélcă (pestélci), s. f. – Șorț. – Var. înv. prostelcă. Bg. prĕstilka, sb. prostirka (Cihac, II, 296; Tiktin; Conev 84), din sl. prĕstilati, prostirati „a întinde”, cf. prostire și ngr. προστέλϰα.

pestélcă, pestélci, s.f. (reg.) nume de pește.

prestélcă, prestélci, s.f. (reg.) v. pestélcă.