perinoc sn [At: DAMÉ T. 9 / V: (reg) ~og ~rn~ ~rnog ~rnuc pir~ / Pl: ~oace / E: rs перенога „stinghie reazem”] 1 Piesa de lemn fasonata ashezata pe podul osiei carului sau carutzei shi prinsa de aceasta prin legaturi de otzel. 2 (Reg) Scaun. 3 (Reg) Pod al osiei de la car sau carutza. 4 (Buc) Bucata de lemn groasa de 1015 cm care serveshte la inlocuirea vartejelor la telega cu care sunt transportatzi bushtenii. 5 (Reg) Bucata de lemn care se sprijina broasca de la roata morii Si: (reg) perna. 6 (Reg) Bucata mica de lemn care se sprijina un capat al grindeiului de la plug Si: (reg) capatai.

PERINÓC perinoace s. n. Bucata de lemn ashezata deasupra osiei care se sprijina dricul; scaun. Din lemnul de carpen se fac osii perinoace. La TDRG. Pacornitzele colbaite atirnau pe sub perinoacele de dinapoi aninate de osii cu cirlige de fier. HOGASH DR. 284.

PERINÓC ~oáce n. Bucata de lemn care se fixeaza deasupra osiei pentru a sustzine dricul carului. /<rus. perenoga

perinoc n. Mold. 1. perna dela roata morii; 2. bucata groasa de lemn in care sunt varite capetele dricurilor carului. [Derivat din perina].

perinóc shi óg n. pl. oace oage (rus. perinók dim. d. perina perna. V. perna). Bucata de lemn care se sprijina caru in ainte de a atinge osia (lemnu de deasupra osiiĭ). SHi pern.

perinog sn vz perinoc

pernoc sn vz perinoc

pernog sn vz perinoc

pernuc sn vz perinoc

pirinoc sn vz perinoc

pernóc shi óg V. perinoc.

perinóc s. n. pl. perinoáce

perinóc s. n. pl. perinoáce

PERINÓC s. (TEHN.) 1. gresie (reg.) baargic masa scaunash scaunul de dinainte. (~ la carutza.) 2. (reg.) capatai. (~ la grindeiul plugului.) 3. (reg.) perna. (~ la broasca de la roata morii.)

PERINOC s. (TEHN.) 1. gresie (reg.) baargic masa scaunash scaunul de dinainte. (~ la carutza.) 2. (reg.) capatii. (~ la grindeiul plugului.) 3. (reg.) perna. (~ la broasca de la roata morii.)