perimetru sn [At: GHEOM. TRIGON. 106^v/9 / V: (reg) peli~ ~rem~ (inv) ~ros / Pl: ~re (inv) ~ri / E: ngr περίμετρον ger Perimeter fr périmètre] 1 (Gmt) Suma a lungimilor laturilor unui poligon. 2 Linie inchisa care margineshte o suprafatza. 3 (Inv) Imprejmuire. 4 (Med; is) ~ de protectzie (sanitara) Linie inchisa care delimiteaza un teritoriu sau o zona in jurul unui obiectiv care trebuie protejat de impurificari contaminari etc. 5 (Glg; is) ~ de protectzie hidrogeologica Limite ale unei zone in interiorul careia sunt interzise orice fel de lucrari a caror adancime de executzie ar depashi depozitele geologice recente sau care ar putea tulbura conditziile de exploatare a apelor subterane. 6 Suprafatza cuprinsa intrun perimetru (1). 7 Limita a teritoriului unei localitatzi a unei zone parcele etc. 8 (Fig) Sfera. 910 (Med) Instrument folosit pentru determinarea (campului vizual sau) a circumferintzei unui dinte.

PERIMÉTRU perimetre s. n. 1. Lungimea liniei care margineshte aria unei suprafetze. 2. Linie inchisa care margineshte o suprafatza (teritoriul unei localitatzi al unui cartier al unei parcele etc.). ♦ Teren marginit de o linie inchisa.

PERIMÉTRU s.n. 1. Suma lungimilor laturilor unei figuri geometrice plane. 2. Contur linie marginala limita a unei zone dintrun teren dintrun cartier etc. ♦ (Fig.) Sfera cuprins domeniu. 3. (Med.) Instrument pentru masurarea campului vizual. [Cf. fr. périmètre lat. gr. perimetros < gr. peri imprejur metron masura].

PERIMÉTRU s. n. 1. suma lungimilor laturilor unui poligon. 2. contur limita a unei zone (dintrun teren). ◊ (fig.) sfera cuprins domeniu. 3. (med.) instrument pentru masurarea campului vizual. (< fr. périmètre gr. perimetros germ. Perimeter)

PERIMÉTRU ~e n. 1) mat. Suma lungimilor tuturor laturilor unui poligon. 2) Linie marginala a unui contur inchis. 3) Limita a teritoriului unei localitatzi sau a unei zone anumite. /<fr. périmetre

perimetru n. contur: perimetrul unui camp.

*perimétru n. pl. e (vgr. perimetros [subintz. grammé linie] shi perimetron d. peri in prejur shi métron masura). Geom. Linia care inchide o figura geometrica oarecare. Linia care margineshte un loc oarecare: perimetru orashuluĭ.

pelimetru sn vz perimetru

peremetru sn vz perimetru

perimetros sn vz perimetru

perimétru (metru) s. n. art. perimétrul; pl. perimétre

perimétru s. n. (sil. tru) art. perimétrul; pl. perimétre

perimetru pl. perimetre

perimetru tre.

PERIMÉTRU s. (GEOM.) circumferintza (inv.) contur imprejurare imprejurime inconjurare ocol masura imprejur. (~ul unei suprafetze.)

PERIMÉTRU s. v. cuprins limita.

PERIMETRU s. (MAT.) circumferintza (inv.) contur imprejurare imprejurime inconjurare ocol masura imprejur. (~ unei suprafetze.)

perimetru s. v. CUPRINS. LIMITA.

a intra in perimetru expr. (intl.) a intra in atentzia politziei; a fi lucrat de politzie.