PARTÍD partide s. n. Grup de indivizi asociatzi in vederea apararii unor opinii sau interese comune. ◊ Partid politic = organizatzie al carei scop este cashtigarea controlului asupra aparatului de conducere. Partide istorice = nume dat partidelor politice (liberal shi tzaranesc) care sau succedat la conducerea Romaniei pana la instaurarea regimului comunist. Dupa fr. parti.

partid sn [At: CR (1829) 40¹/36 / V: (inv) ~it (pl: uri) / Pl: ~e / E: it partito ngr παρτίδον fr parti] 1 (Inv) Partida. 2 (SHis politic) Grupare de oameni unitzi shi organizatzi in vederea realizarii unor scopuri generale cu caracter politic. 3 (Is) ~e muncitoreshti Partide care reprezinta interesele clasei muncitoare. 4 (Is) Membru de ~ Persoana care face parte dintrun partid. 5 (Is) ~e istorice Partide care sau succedat la conducerea tzarii noastre pana in anul 1945. 6 (Ila; iuz) Fara de ~ (D. oameni; in tzarile in care clasa muncitoare detzine puterea) Care nu face parte din partidul unic comunist sau muncitoresc aflat la putere.

PARTÍD partide s. n. (Adesea urmat de determinarea „politic” sau de alte determinari care arata caracterul structura etc.) Grupare de oameni unitzi prin comunitatea conceptziilor politice ideologice a intereselor sociale. Partide istorice = nume dat partidelor politice care sau succedat la conducerea tzarii noastre pana la instaurarea regimului democratpopular. Dupa fr. parti.

PARTÍD partide s. n. (De obicei urmat de determinari aratind caracterul structura etc.) Organizatzie politica care are la baza un program social economic shi politic shi care tinde sa ajunga la conducerea unui stat pentru ashi infaptui programul in interesul clasei sociale care o reprezinta. Partidul Muncitoresc Romin este avangarda organizata a clasei muncitoare din Rominia. El reprezinta forma superioara a organizarii clasei muncitoare din Rominia. STATUT P.M.R. 5. ◊ Membru de partid = membru al unui partid comunist sau muncitoresc. Partide istorice = nume dat partidelor burgheze care sau succedat la conducerea tzarii noastre pina la instaurarea regimului democratpopular. (Despre persoane) Fara (de) partid = (in tzarile in care clasa muncitoare detzine puterea) care nu face parte din partidul clasei muncitoare.

PARTÍD s.n. Grupare relativ organizata shi stabila care exprima sintetic shi reprezinta interesele unui anumit grup social cautand sa le apere shi sa le promoveze impotriva altora shi luptand pentru cucerirea sau mentzinerea dominatziei politice. [Cf. fr. parti dupa partida].

PARTÍD s. n. grupare relativ organizata shi stabila care exprima sintetic shi reprezinta interesele unui anumit grup social cautand sa le apere shi sa le promoveze impotriva altora shi luptand pentru cucerirea sau mentzinerea puterii politice. (dupa fr. parti)

PARTÍD ~e n. Grup de oameni cu idei shi interese comune. ◊ ~ politic organizatzie politica care exprima shi apara interesele unei clase sociale sau ale unei paturi a acesteia conducand lupta lor pentru atingerea anumitor scopuri sau idealuri. /<ngr. partidon fr. parti

partid n. unirea mai multor persoane incontra altora: partide politice la noi au fost altadata doua: conservatorii shi liberalii; acuma se formeaza mai multe.

*partíd n. pl. e (ngr. partidon d. it. partito derivat d. partire a impartzi; sp. partido fr. parti). Grup de oameniĭ unitzĭ pintr’o parere orĭ credintza comuna maĭ ales in politica: partidu conservator. V. secta.

partit sn vz partid

partíd s. n. pl. partíde

partíd (grupare politica) s. n. pl. partíde

partid (politic) de.

Biroul Organizatoric al C. C. al P.M.R.

Biroul Politic al C. C. al P.M.R.

Comisia Controlului de Partid

Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romin (C. C. al P.M.R.)

Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.)

Partidul Muncitoresc Romin (P.M.R.)

PARTÍD s. (POL.) (inv.) partida. (Un ~ democrat.)

PARTÍD s. v. grupare partida tabara.

PARTID s. (POLITICA) (inv.) partida. (Un ~ democrat.)

partid s. v. GRUPARE. PARTIDA. TABARA.

PARTÍD (< ngr. it. fr.) s. n. Grup de indivizi asociatzi in vederea apararii unor opinii sau interese comune. ◊ P. politic = organizatzie al carei scop este cashtigarea controlului asupra aparatului de conducere de obicei prin alegerea membrilor sai in pozitzii de autoritate in cadrul institutziilor politice. P.p. sunt tot atat de vechi k sistemele politice ele fiind consemnate de exemplu shi in Grecia antica. P.p. moderne sau constituit o data cu cristalizarea ideologiei democratice a votului universal a natzionalismului shi a mijloacelor de comunicare; ele sunt organizate in diferite moduri; in unele controlul este exercitat de o elita centrala aleasa sau perpetuata; in altele puterea este descentralizata. Un p.p. poarta amprenta tipului de sistem politic in care opereaza; intrun sistem politic necompetitiv sau de partid unic este folosit k parte a aparatului de conducere shi are k functzie principala asigurarea sprijinului politic al regimului; in sistemele competitive de doua partide este incurajata strategia de partid caracterizata prin moderatzie shi compromis in scopul obtzinerii unui vot majoritar; in sistemele competitive multipartide exista mai putzin compromis shi fiecare p. cauta sa pastreze sprijinul nucleului de votantzi.

PARTIDUL COMUNIST ROMAN (P.C.R.) partid de extrema stanga creat la 8 mai 1821 la Bucureshti la Congresul Partidului Socialist din Romania la care se hotarashte transformarea acestuia in Partidul Comunist din Romania (P.C.R.) shi afilierea (votata la 11 mai 1921) pe baza celor 21 de conditzii (438 mandate pentru afilierea neconditzionata iar 111 cu rezerve) la Internatzionala a IIIa Comunista (Komintern). Prin acceptarea conditziilor de afiliere la Internatzionala Comunista P.C.R. a devenit nu numai un subordonat ideologic al Kominternului dar shi un instrument docil al guvernului sovietic in vederea subminarii ordinii constitutzionale shi a unitatzii statului roman. Dea lungul existentzei a avut mai multe denumiri: Partidul SocialistComunist (19211922) Partidul Comunist din Romania (19221945) Partidul Comunist Roman (19451948) Partidul Muncitoresc Roman (19481965) shi Partidul Comunist Roman (19651989). In programele adoptate incepand din 1921 P.C.R. shia propus k obiectiv principal rasturnarea burgheziei shi moshierimii in vederea cuceririi puterii shi instaurarii dictaturii proletariatului shi tzaranimii rolul de hegemon revenindui clasei muncitoare in frunte cu partidul comunishtilor. Pentru constituirea societatzii comuniste se avea in vedere natzionalizarea marilor intreprinderi apoi a tuturor intreprinderilor reforma agrara urmata de instituirea proprietatzii colective asupra uneltelor shi pamantului. Lipsit de baza de masa partidul cuprindea initzial in perioada interbelica in randurile sale un numar restrans de membri (dupa unele cercetari sub o mie multzi dintre ei aflanduse in inchisoare) cu precadere maghiari evrei bulgari rushi ucrainieni shi putzini romani. Conform datelor statistice din 1933 P.C.R. dominat de minoritatzile natzionale avea 1.665 de membri dintre care 440 maghiari 375 romani 300 evrei 140 bulgari 100 rushi 70 ucrainieni 70 moldoveni (basarabeni) 170 diverse natzionalitatzi. De aici rezulta k romanii care reprezentau 72% din populatzia tzarii aveau o pondere de numai 26% in structura natzionala a P.C.R. Dupa crearea Partidului Muncitoresc Roman in urma Congresului de unificare (2123 febr. 1948) a Partidului Comunist Roman cu Partidul SocialDemocrat numarul membrilor de partid a crescut in ritm alert an de an dupa cum urmeaza: in 1950 720.000; in 1965 1.450.000; in 1974 2.480.000; in 1988 3.700.000. La 23 ian. 1922 autoritatzile intenteaza „Procesul din Dealul Spirii” unui numar de 271 de activishti comunishti (delegatzi la Congresul general al Partidului Socialist din mai 1921 participantzi la greva generala din oct. 1920 sh.a.) acuzatzi de propaganda clandestina sau publica impotriva formei de guvernamant shi a ordinii sociale shi politice din tzara; la 4 iun. 1922 printrun Decret regal din cei 271 de arestatzi 213 sunt achitatzi shi pushi in libertate. Printro ordonantza a Comandamentului Corpului II armata (5 apr. 1924) este interzisa activitatea P.C.R. deoarece acesta in timpul tratativelor de la Viena (27 mart.2 apr. 1924) dintre Romania shi U.R.S.S. sa situat de partea guvernului sovietic cerand autodeterminarea pana la despartzire a Basarabiei de statul roman. Dupa crearea P.C.R. (mai 1921) shi mai ales dupa 1924 cand a fost scos in afara legii unii dintre comunishtii din Romania carora li sa adaugat shi cei care au luptat in Razboiul Civil din Spania (19361939) sau stabilit in U.R.S.S. unde intretzinutzi shi instruitzi de Komintern au devenit revolutzionari de profesie in ashteptarea momentului favorabil pentru preluarea puterii in tzara. Activand k sectzie a Kominternului (19211943) congresele partidului au loc cu exceptzia celei de la Ploieshti (34 oct. 1922 in care meseriashul plapumar Gheorghe Cristescu este ales secretar general al P.C.R.) in strainatate: Viena (aug. 1924; cetatzeanul roman de etnie maghiara Köblös Elek este „ales” secretar general) Ciuguev langa Harkov (28 iun.7 iul. 1928; Vitali Holostencu [Barbu] membru al Partidului Comunist Polonez este numit secretar general) shi langa Moscova (324 dec. 1931; Alexandru DanieliukSHtefanski [Gorn] membru al Partidului Comunist Polonez este numit secretar general); din 1934 shi pana in 1944 au fost numitzi in fruntea partidului de catre Komintern numai cetatzeni apartzinand minoritatzilor natzionale (Boris Stefanov shi SHtefan Forish). La mai toate congresele amintite P.C.R. insushindushi teza Kominternului potrivit careia statul roman este un „stat tipic cu mai multe natziuni” a militat pentru despartzirea de Romania a Basarabiei Transilvaniei Bucovinei shi Dobrogei punand sub semnul intrebarii Marea Unire infaptuita de romani in 1918. In conditziile scoaterii in afara legii a partidelor comuniste din mai multe tzari europene shi din Japonia Kominternul a cerut partidelor interzise sa impleteasca activitatea ilegala cu cea legala. In acest context P.C.R. in perioada 19241928 a trecut la desfashurarea de actziuni conspirative a infiintzat in 1925 Blocul MuncitorescTZaranesc (B.M.TZ.) shi a editat publicatzii ilegale; in febr. 1926 cu prilejul alegerilor locale B.M.TZ. a realizat un cartel electoral cu Partidul Socialist Sindicatele Unitare Partidul TZaranesc Partidul Natzional shi Partidul Poporului reushinduse in acest fel k c. 200 de comunishti socialishti shi socialdemocratzi sa fie aleshi in consiile orasheneshti shi comunale. Aceasta actziune de colaborare a P.C.R. cu „partidele burgheze” a fost dezavuata shi criticata aspru de catre Komintern. In imprejurarile ascensiunii curentelor de extrema dreapta shi mai ales a preluarii puterii de catre Hitler in Germania P.C.R. la recomandarea Congresului al VIIlea al Internatzionalei a IIa Comuniste a militat pentru elaborarea cu Partidul SocialDemocrat shi realizarea Frontului Unic Muncitoresc cat shi pentru inchegarea unui Front Popular Antifascist care shia gasit expresia in semnarea (6 dec. 1936) Acordului de colaborare de la TZebea intre Blocul Democratic MADOSZ Frontul Plugarilor shi Partidul Socialist (Popovici); a salutat anexarea (iun. 1940) Basarabiei shi a nordului Bucovinei de catre U.R.S.S. dar a condamnat Dictatul de la Viena (aug. 1940) shi sa pronuntzat impotriva participarii Romaniei la razboi alaturi de Germania. Inca din 1941 urmand directiva Kominternului din 7 iul. 1941 P.C.d.R. a lansat formula Frontului Unic Natzional (circulara din 8 iulie 1941) shi a creat sau a influentzat activitatea unor organizatzii legale (Blocul Democratic Frontul muncii Frontul Studentzesc Democrat MADOSZul Frontul Plugarilor) shi a editat publicatzii cu tenta antifascista („Cuvantul liber” „Blocul” „Era noua” „Reporter” „Clopotul” sh.a.). P.C.R. sa implicat in mishcarile sociale din anii crizei economice mai ales in timpul actziunilor greviste din ian.febr. 1933 ale muncitorilor petrolishti din Prahova shi ale muncitorilor ceferishti de la Atelierele C.F.R. „Grivitza” ultima fiind reprimata cu fortza armata. Conducatorii mishcarii greviste au fost arestatzi judecatzi shi condamnatzi la inchisoare intre aceshtia numaranduse Constantin Doncea Gheorghe GheorghiuDej Dumitru Petrescu Chivu Stoica. In timpul Razboiului din Rasarit la nivelul conducerii P.C.R. existau trei grupari: cea din emigratzie (Ana Pauker shi Vasile Luca sh.a.) cea din inchisori shi lagare (Gheorghe GheorghiuDej sh.a.) shi gruparea ramasa in libertate condusa de SHtefan Forish. In anii celui deal Doilea Razboi Mondial sa manifestat impreuna cu alte fortze politice impotriva razboiului shi alaturarii Romaniei coalitziei Natziunilor Unite. Din initziativa P.C.R. in iun. 1943 a fost creat Frontul Patriotic Antihitlerist avand in componentza: P.C.R. Frontul Plugarilor Uniunea Patriotzilor Partidul SocialTZaranesc shi unele organizatzii locale ale Partidului SocialDemocrat. In conditziile iminentei intrari a trupelor sovietice in Romania partidele politice democratice au fost nevoite sa accepte coalitzia comunishtilor materializata in constituirea la 20 iun. 1944 a Blocului Natzional Democratic (Partidul NatzionalTZaranesc Partidul NatzionalLiberal Partidul SocialDemocrat shi Partidul Comunist din Romania). Lovitura de stat de la 23 aug. condusa de regele Mihai I a marcat pentru P.C.R. o dubla victorie: incheierea perioadei de activitate ilegala shi intrarea in coalitzia guvernamentala. Dupa preluarea puterii politice (6 mart. 1945) cu sprijinul nemijlocit al U.R.S.S. P.C.R. declaranduse pe sine „fortza conducatoare in stat” a aplicat modelul sovietic in viatza politica economica shi culturalshtiintzifica a tzarii modificand in chip dezastruos destinul Romaniei. Totodata partidul in fruntea caruia sa aflat Gheorghe GheorghiuDej (19441965 cu mici intreruperi) a folosit fortza de represiune a statului impotriva partidelor de opozitzie a elitei politice militare shi culturale a tzarii iar in cadrul luptei pentru putere chiar shi impotriva unora dintre liderii comunishti. Dupa abdicarea silita a regelui Mihai I partidul a desfiintzat toate formele constitutzionale shi institutziile democratice instaurand un regim de dictatura totalitar care sub conducerea cuplului Nicolae shi Elena Ceaushescu (19651989) a atins forme hilarparoxistice. N. Ceaushescu concentrand in mainile sale prerogativele politice shi de stat a continuat cu sprijinul nemijlocit al nomenclaturii comuniste al Securitatzii precum shi al sotziei (care prin functziile detzinute a devenit numarul doi in partid shi in stat) consolidarea regimului de dictatura comunista unul dintre cele mai dure din cate au existat in tzarile din Europa cu consecintze nefaste nu numai in domeniul practicii economice ci shi al fiintzei shi esentzei umane. Fuga cuplului Ceaushescu din sediul Comitetului Central al partidului (22 dec. 1989) la bordul unui elicopter a marcat sfarshitul regimului comunist inclusiv al P.C.R. Conducerea Consiliului Frontului Salvarii Natzionale (C. f. S. n.) sub presiunea manifestantzilor adunatzi (12 ian. 1990) pentru comemorarea eroilor Revolutziei semneaza decretul de declarare in afara legii a P.C.R. (decret anulat la 17 ian. 1990) de C. f. S. n. motivanduse k adoptarea lui a fost o gresheala politica care se abate de la principiile shi conceptzia F.S.N.ului. La 18 ian. 1990 C. f. S. n. emite un Decretlege privind trecerea in proprietatea statului a patrimoniului fostului P.C.R. Functzia suprema de conducere in partid (Secretar Secretar general al C.C. Primsecretar al Comitetului Central Secretar general al partidului) au detzinuto: Gheorghe Cristescu (19221924) Köblös Elek (19241928) Vitali Holostenko (19281931) Alexandru DanieliukSHtefanski (19311934) Boris Stefanov (19341940) SHtefan Forish (19401944). Conducere operativa: Constantin Parvulescu Emil Bodnarash shi Iosif Ranghetz (par.sept. 1944); Ana Pauker Vasile Luca Teohari Georgescu shi Gheorghe GheorghiuDej (sept. 1944oct. 1945); Gheorghe GheorghiuDej (19451954; 19551965); Gheorghe Apostol (19541955); Nicolae Ceaushescu (19651989). A editat publicatziile: „Socialismul” (19211924); „Scanteia” (19311940; 19441989); „Lupta de clasa” (19201939; 19481972); „Era socialista” (19721989).

PARTIDUL CONSERVATOR (P.C.) partid constituit la 3/15 febr. 1880 prin fuziunea mai multor grupari conservatoare: conservatori moderatzi conservatoridemocratzi conservatoriprogresishti junimishti. C formatziune politica de sine statatoare P.C. exista inca din perioada Unirii Principatelor participand la toate evenimentele care au avut loc in perioada moderna din istoria Romaniei. In spiritul gandirii traditzionaliste romaneshti conservatorii opunanduse „imitarii servile” a formelor capitaliste occidentale („teoria formelor fara fond”) sau pronuntzat pentru e evolutzie „naturala” „organica” a societatzii romaneshti pe calea progresului masurat materializat de catre stat prin reforme moderate in vederea asigurarii shi mentzinerii in societate a unei stabilitatzi politice economice shi sociale. P.C. a alternat la putere cu Partidul NatzionalLiberal shi a colaborat prin conservatoriidemocratzi la guvernul concentrare natzionala condus de Ion I.C. Bratianu shi apoi la guvernul Alexandru Averescu iar in 1918 prin Alexandru Marghiloman a format cabinetul (5/18 mart. 1918) care a semnat cu Puterile Centrale Tratatul de Pace de la Bucureshti (24 apr./7 mai 1918). A promovat pe plan intern o politica de aparare a proprietatzii latifundiare shi de asigurare a privilegiilor sociale ale marilor proprietari. Intre 1880 shi 1888 P.C. a fost principala fortza a „Opozitziei Unite” impotriva guvernului liberal; in 1884 o aripa conservatoare (condusa de Lascar Catargiu) shi o aripa a liberalilor (condusa de George Vernescu) au format Partidul LiberalConservator care se constituie in principalul opozant al guvernului liberal. Dupa 1888 partidul adopta programul „Era noua” elaborat de junimishti shi careshi gaseshte expresia in prevederi precum: consolidarea libertatzilor obtzinute (libertatea de conshtiintza de presa de intruniri de asociere etc.); imbunatatzirea situatziei tzaranilor prin vanzarea catre aceshtia a moshiilor statului shi o revizuire a legii tocmelilor agricole garantarea proprietatzii tzaraneshti mici; adoptarea unei legi a meseriilor „care sa stabileasca intre meseriashi o puternica asociere cei va apara in contra ignorantzei a neajunsurilor batranetzii shi a accidentelor”; promovarea unei noi politici vamale care sa protejeze numai acele industrii a caror activitate se desfashoara pe baza materiilor prime existente in tzara; incurajarea exporturilor de grane; instituirea unor masuri menite sa sa asigure statului un control mai riguros asupra bogatziilor tzarii; incurajarea dezvoltarii industriei mici shi a meseriilor dar shi a industriei natzionale; adoptarea unui set de legi vizand descentralizarea administrativa simplificarea sistemului de impozite extinderea inamovibilitatzii judecatorilor dezvoltarea invatzamantului real etc. In politica externa P.C. a fost preocupat de emanciparea statului roman de sub tutela Portzii Otomane shi de pregatirea conditziilor pentru obtzinerea independentzei natzionale de mentzinerea unei politici de neutralitate shi a unor raporturi amiabile cu statele vecine precum shi cu Marile Puteri indeosebi cu Puterile Centrale in scopul garantarii independentzei shi integritatzii teritoriale a tzarii. Datorita componentzei sale eterogene mari proprietari de pamant burghezia comerciala shi birocratzia administrativa precum shi o parte a intelectualitatzii in P.C. se manifesta disensiuni shi framantari care vor da nashtere la disidentze dintre care cea mai importanta a fost gruparea junimishtilor condusa de Petre P. Carp shi Titu Maiorescu care la 1 mai 1891 a pus bazele Partidului Constitutzional. Dupa guvernarea conservatoare din 18881895 divergentzele continua. Take Ionescu conducatorul de fapt al guvernului conservator George Gr. Cantacuzino (19041907) incearca o restructurare a partidului in sensul ridicarii capacitatzii sale de contracarare a influentzei in continua creshtere a liberalilor. In apr. 1907 pricipalele grupari conservatoare („cantacuzinishtii” shi „carpishtii”) fuzioneaza in conditziile „momentului critic prin care trece tzara shi starea de nesigurantza a proprietatzii mari amenintzata shi de jos de tzarani shi de shovaiala shi sfiala guvernului liberal”. Petre P. Carp devine sheful P.C. La putzina vreme se inaspresc disensiunile de ordin programatic shi personal dintre ramura reunita a „carpishtilor” shi „cantacuzinishtilor” (adeptzi ai mentzinerii integritatzii marii proprietatzi) shi cea „takista” (adepta a unor innoiri in structurile economicosociale shi politice ale tzarii) din sanul partidului determinand marea ruptura conservatoare din 3 febr. 1908 care a marcat constituirea Partidului ConservatorDemocrat; preshedinte: Take Ionescu. Liberalii sau folosit cu abilitate in interesul propriu de rivalitatea acerba dintre cele doua formatziuni politice conservatoare. Dupa o refacere momentana a randurilor conservatoare (fara a se ajunge la o reunire a tutor conservatorilor) mai intai sub Titu Maiorescu (onv. 1913) shi mai ales sub aceea a lui Alexandru Marghiloman (iun. 1914) in 22 mai 1915 vechiul P.C. se scindeaza in gruparea condusa de Nicolae Filipescu (purtand aceeashi denumire de P.C.) care se pronuntza pentru o aliantza cu Antanta (in care scop se initziaza „Federatzia unionista” in componentza Partidului ConservatorDemocrat Take Ionescu Partidul Conservator N. Filipescu grupului liberalilor independentzi in frunte cu Toma Stelian shi a reprezentantzilor Ardealului Vasile Lucaciu Octavian Goga shi Simion Mandrescu) shi in gruparea condusa de Alexandru Marghiloman favorabila Puterilor Centrale. Dupa moartea lui N. Filipescu (sept. 1916) gruparea sa fuzioneaza cu Partidul ConservatorDemocrat pe baza atitudinii comune antantofile sub denumirea de Partidul ConservatorNatzionalist care la 19 oct. 1919 shia luat numele de Partidul Democrat cu un nou program care preconiza votul universal descentralizarea administrativa impozit progresiv pe venit ziua de lucru de 8 ore etc. La alegerile parlamentare (nov. 1919) nu a luat parte iar la cele din maiiun. 1920 in cartel cu Partidul Poporului aflat la putere a obtzinut 17 mandate. In guvernul Averescu (19201921) au intrat shi trei lideri ai Partidului Democrat: Take Ionescu Nicolae Titulescu shi Dimitrei Greceanu. Dupa demisia lui Averescu Take Ionescu este desemnat cu formarea guvernului (19211922) fiind ultimul cabinet conservator din istoria Romaniei. Alexandru Marghiloman liderul celuilalt Partid Conservator refuzand in 1916 o colaborare la guvern cu liberalii ramane impreuna cu altzi oameni politici conservatori adeptzi ai sai in Bucureshti care fusese ocupat de armatele Puterilor Centrale. Chemat de catre regele Ferdinand la Iashi este insarcinat in conditziile ultimatului Centralilor cu formarea unui nou guvern (5 mart. 1918) in sperantza k sheful conservatorilor gratziei increderii ce inspira Puterile Centrale va putea incheia cat mai urgent o pace separata in conditzii mai putzin grele pentru tzara. Dupa intense shi tensionate tratative de pace cu Centralii Al. Marghiloman este nevoit sa semneze Tratatul de Pace de la Bucureshti (24 apr./7 mai) in conditzii cvasitotale de subordonare shi exploatare a tzarii in special fatza de Germania shi AustroUngaria. Dupa demisia sa (24 oct. 1918) P.C. incearca sa se reorganizeze sub denumirea P.C.Progresist (1/14 dec. 1918) in vederea supravietzuirii pe eshichierul vietzii politice. Se adopta un nou program care prin noile sale prevederi constituie un pas inainte dar nu suficient pentru a satisface cerintzele populatziei: infaptuirea reformei agrare introducerea votului pluralist pentru cetatzenii care aveau cel putzin doi copii intarirea rolului Senatului asigurari sociale participarea muncitorilor la beneficii impozit progresiv pe venit etc. Incercarea de supravietzuire ramane insa fara rezultat (daca la alegerile din nov. 1919 partidul a obtzinut 13 mandate de deputatzi shi 4 de senatori la alegerile din mai 1920 shi mart. 1922 nu a mia cashtigat nici un mandat). La 25 mai 1925 Partidul ConservatorProgresist fuzioneaza cu Partidul Poporului shi prin acest fapt iese de pe scena politica. Preshedintzi: Emanoil (Manolache) Costache Epureanu (febr.sept. 1880) Lascar Catargiu (18801899) George Gr. Cantacuzino (18991907) Petre P. Carp (19071913) Titu Maiorescu (19131914) Alexandru Marghiloman (19141925). A editat publicatziile: „Timpul” (18761884; 18891900) „Epoca” (18851889; 18951901); „Conservatorul” (19001914); „Steagul” (19141922); „Timpul” (19231924); „Le Progrès” (19141925).

PARTIDUL DEMOCRAT (P.D.) partid de centrustanga socialdemocrat al carui program este intemeiat pe sustzinerea principiilor pluralismului politic democratziei reprezentative libertatzii de intreprindere de initziativa shi protectzie sociala shi garantarii egalitatzii shanselor. In conditziile existentzei in partid. a unor acute divergentze privind caile de trecere a Romaniei la economia de piatza shi a instaurarii statului de drept are loc scindarea (2729 mart. 1992) F.S.N. in partidele: Frontul Salvarii Natzionale (din 23 mai 1993 Partidul Democrat F.S.N.) k urmare a fuziunii cu Partidul Democrat (31 mart. 1993) consfintzita de Conventzia Natzionala Extraordinara a partidului convocata la constantza (2829 mai 1993 cand sa adoptat shi noul Statut) shi Frontul Democrat al Salvarii Natzionale F.D.S.N. (din iun. 1993 Partidul Democratziei Sociale din Romania P.D.S.R.M iar din iun. 2001 Partidul Social Democrat). Participand la alegerile locale (febr. 1992) prin numarul de primari shi consilieri aleshi partidul sa situat pe un loc cu o substantziala reprezentare in administratzia locala iar la alegerile legislative a obtzinut 43 mandate de deputatzi shi 18 de senatori fiind al doilea partid parlamentar; candidatul sau la preshedentzia tzarii Caius Traian Dragomir sa situat pe locul patru din shase candidatzi cu 475% din voturi valabil exprimate. La 1 iul. 1993 P.D. shi Partidul SocialDemocrat Traditzional au pus bazele Aliantzei SocialDemocrate (A.S.D.) cu scopul unificarii mishcarii socialdemocrate din Romania vizand printre altele adoptarea unei strategii politice comune la alegerile locale shi generale. La A.S.D. au aderat Partidul Republican Roman shi Partidul Democrat Muncitoresc. Aliantza a ramas fara urmari practice autodesfiintzanduse. Cu prilejul Conventziei Natzionale (24 oct. 1994) convocata la Cluj are loc fuziunea prin absorbtzie cu Partidul Democrat al Muncii. In vederea participarii pe liste comune la alegerile locale shi parlamentare din nov. 1996 P.D. incheie (27 sept. 1995) cu Partidul SocialDemocrat Roman o aliantza politica Uniunea socialDemocrata (U.S.D.). La alegerile locale (iun. 1996) U.S.D. a inregistrat: 168% din mandate pentru primari 1496% din mandate pentru consiliile locale 1164% pentru consiliile judetzene iar la cele legislative (3 nov. 1996) 1293% din voturi pentru Camera Deputatzilor shi 1316% din voturi pentru Senat P.D. revenindui astfel 43 de mandate de deputatzi shi 22 de senatori; candidatul U.S.D. pentru functzia de preshedinte al tzarii Petre Roman sa situat pe locul al treilea din 16 candidatzi la preshedentzie cu 2054%. In al doilea tur de scrutin pentru alegerea preshedintelui U.S.D. a sustzinut candidatul Conventziei Democratice din Romania (Emil Constantinescu) care a fost ales cu 544% din numarul total al voturilor. In guvernele de coalitzie C.D.R.U.S.D.U.D.M.R. (19962000) U.S.D. a detzinut 26% din portofoliile ministeriale P.D.ului revenindui shase portofolii in guvernele Victor Ciorbea shi Radu Vasile shi cinci in cel condus de Mugur Isarescu. La 29 aug. 1997 Conventzia Natzionala care a avut loc la Iashi ratifica fuziunea prin absorbtzie cu Partidul Uniunii SocialDemocrate shi cu Frontul Democrat Roman. P.D. retrage (14 ian. 1998) sprijinul politic premierului Victor Ciorbea conditzionand ramanerea in coalitzie intre altele de alcatuirea pana la 31 mart. a unei noi echipe guvernamentale iar la 29 ian. cinci dintre cei shase minishtri demisioneaza din guvern ministrul de Externe primind acordul P.D.ului de a ramane in functzie. Printro scrisoare deschisa (13 mai 1999) liderul P.S.D.R. Sergiu Cunescu aduce la cunoshtintza preshedintelui P.D. Petre Roman hotararea Consiliului Natzional al P.S.D.R. de denuntzare unilaterala a aliantzei U.S.D. in perspectiva de constituire a unei alte aliantze cu partide din stanga eshichierului politic. Liderul P.D. Petre Roman cu prilejul formarii guvernului Mugur Isarescu (22 dec. 1999) renuntza la postul de preshedinte al Senatului carel detzinea din 1996 optand pentru functzia de ministru al Afacerilor Externe. Participand la alegerile locale (iun. 2000) P.D. inregistreaza: 1632% din numarul mandatelor de primari 1375% pentru consilieri locali shi 1193% pentru consilieri judetzeni precum shi cashtigarea Primariei Generale a Capitalei prin vicepreshedintele partidului Traian Basescu; la alegerile parlamentare a obtzinut numai 31 de mandate de deputatzi shi 13 de senatori iar candidatul partidului al prezidentziale Petre Roman a adunat doar 298% din voturi situanduse pe locul shase din 12 candidatzi. P.D. adoptand o atitudine ferma de opozitzie fatza de noua guvernare voteaza impotriva investirii noului guvern shi refuza propunerea P.S.D.R. de a semna un protocol de sustzinere a masurilor ce vor fi luate de cabinetul minoritar Adrian Nastase. Din initziativa lui Petre Roman liderul partidului la shedintza din 29 ian. 2001 a Biroului Politic Natzional se propune constituirea aliantzei politice de centru Adunarea pentru Democratzie la care sa participe formatziunile politice democratice din opozitzie in perspectiva preluarii puterii in 2004. Cu prilejul analizarii rezultatului alegerilor parlamentare shi prezidentziale (9 febr. 2001) vicepreshedintele partidului Traian Basescu shia anuntzat oficial intentzia de a candida la preshedentzia partidului; Conventzia Natzionala Extraordinara (1819 mai 2001) convocata pentru desemnarea conducerii partidului shi adoptarea unui nou program il alege k preshedinte pe Traian Basescu avand drept contracandidatzi pe Petre Roman shi Simona Marinescu. Cu aceasta ocazie se adopta Declaratzia de la Bucureshti shi se fixeaza in linii mari strategia politica pentru urmatoarea perioada. La 28 sept. 2003 au loc simultan congresele P.D. shi P.N.L. de adoptare a „Aliantzei pentru Dreptate shi Adevar P.N.L.P.D.” careshi propune k obiective principale: consolidarea statului de drept garantarea shi respectarea proprietatzii private realizarea unei economii de piatza functzionale stimularea spiritului intreprinzator shi demersurile pentru integrarea Romaniei in structurile euroatlantice. P.D. este membru al Internatzionalei Socialiste (din nov. 1999) shi membru asociat al Partidului Socialishtilor Europeni (din mart. 1999). Preshedintzi: Petre Roman (19932001); Traian Basescu (20012005) Emil Boc (20052012) Vasile Blaga (2012). Editeaza publicatziile: „Buletin informativ” (cu aparitzie neregulata) „Acum” organul de presa al Organizatziei Municipiului Bucureshti.

PARTIDUL NATZIONAL ROMAN DIN TRANSILVANIA (P.N.R.) partid politic creat la 12 mai 1881 prin unificarea Partidului Natzional Roman din Banat shi Ungaria (constituit la 7 febr. 1869) cu Partidul Natzional Roman din Transilvania (8 mart. 1869). Constituirea noului partid shi adoptarea programului sau au grupat pentru prima data toate elementele politice romaneshti din Transilvania Banat Crishana shi Maramuresh pe baza unei platforme politice shi de actziune comune privind: lupta pentru recashtigarea autonomiei Transilvaniei (pierdute prin compromisul austroungar din 1867) dreptul de a folosi limba romana in administratzie shi justitzie in toate regiunile locuite de romani revizuirea Legii natzionalitatzilor din dec. 1868 in sensul recunoashterii egalitatzii in drepturi a tuturor natzionalitatzilor adoptarea unei noi legi electorale vizand largirea dreptului de vot numirea in functzii administrative in tzinuturile locuite de romani a cetatzenilor de etnie romana sau care cunosc limba romana shi obiceiurile poporului roman lupta pentru mentzinerea autonomiei bisericilor shi a shcolilor confesionale romaneshti lupta impotriva tendintzelor de deznatzionalizare manifestate de organele statului. Conferintza natzionala de unificare de la Sibiu la imputernicit pe George Baritziu cu redactarea unui memoriu („Memoriul explicativ”) care sa analizeze sub toate aspectele situatzia din monarhia austroungara. Roadele platformei de actziune nu intarzie sa se arate. La 8/20 ian. 1892 este convocata la Sibiu o Conferintza extraordinara a P.N.R. care hotarashte in conditziile intensificarii asupririi maghiare alcatuirea unui Memorandum catre imparatul Franz Joseph I cuprinzand o expunere a revendicarilor celor peste trei milioane de romani din monarhia austroungara shi o critica sistematica a politicii natzionale intolerante a guvernului ungar. Memorandumul care sa bucurat de puternice manifestatzii ale romanilor de pretutindeni a marcat un moment deosebit de important in istoria mishcarii natzionale a romanilor transilvaneni inaugurand o noua etapa de lupta sustzinuta pentru victoria revendicarilor romaneshti. In pofida ordonantzei guvernului ungar de dizolvare a P.N.R. (iun. 1894) se actzioneaza pentru intarirea organizatorica a partidului. Convocata la Sibiu (10/23 ian. 1905) Conferintza P.N.R. alege un nou program politic: recunoashterea poporului roman k natziune alcatuitoare in stat careia sa i se asigure dezvoltare etnica shi constitutzionala respectarea legii despre egala indreptatzire a natzionalitatzilor garantarea prin lege a dreptului de intrunire shi organizare libertatea presei adoptarea votului universal egal shi secret reducerea impozitului pentru pamant shi introducerea contributziei progresive dupa venit improprietarirea in masura posibilitatzilor a tzaranilor din proprietatzile statului inalienabilitatea shi indivizibilitatea minimului de proprietate asigurari de stat pentru boala shi batranetze medici shi medicamente pentru saraci etc. Potrivit noii linii tactice de participare la viatza electorala shi parlamentara P.N.R. obtzine in alegerile din 1905 opt mandate in 1906 15 iar in 1910 a urmare a masurilor represive ale guvernului ungar doar cinci mandate. Intrunit la Oradea (12 oct. 1918) Comitetul Executiv al P.N.R. adopta in unanimitate o Declaratzie redactata de Vasile Goldish privind hotararea natziunii romane din Transilvania de a se asheza „printre natziunile libere” (in temeiul dreptului natzional k fiecare natziune sa dispuna liber de soarta sa). Se revendica recunoashterea conducerii P.N.R. k organ provizoriu de conducere a Transilvaniei shi se constituie un „Comitet de actziune” cu sediul la Arad avandul in frunte pe Vasile Goldish. La 18 oct. 1918 dr. Alexandru VaidaVoevod membru marcant al P.N.R. citeshte in parlamentul ungar de la Budapesta Declaratzia de autodeterminare shi despartzire a romanilor transilvaneni de Ungaria elaborata de Comitetul Executiv al partidului iar la 30 oct. 1918 se constituie Consiliul Natzional Roman (initzial cu sediul la Budapesta iar din 3 nov. la Arad) organ de conducere al romanilor transilvaneni format sin shase reprezentantzi ai P.N.R. (Vasile Goldish Aurel Lazar Teodor Mihali SHtefan CicioPop Alexandru VaidaVoevod shi Aurel Vlad) shi shase socialdemocratzi (Tiron Albani Ioan Fluerash Enea Grapini Iosif Jumanca Iosif Renoiu shi Baziliu Surdu). K unic for de conducere al romanilor transilvaneni a organizat in comune comitate shi orashe garzi natzionale shi garzi civile sateshti pentru „pastrarea linishtii shi averii fiecaruia” preluand puterea in intreaga Transilvanie. Eshuand tratativele duse la Arad (1515 nov.) cu reprezentantzii Consiliului Natzional Maghiar shi ai guvernului Károly Mihály la 18 nov. 1918 in numele Marelui Sfat al Natziunii Romane este lansat un manifest intitulat Catre popoarele lumii prin care Consiliul Natzional Roman Central facea cunoscut refuzul guvernului ungar de a lua in considerare revendicarile juste ale populatziei romane „de ashi infiintza pe teritoriul locuit de dansa statul sau liber shi independent”. In aceste imprejurari Marele Sfat Natzional din Transilvania convoaca pe 1 dec. 1918 Marea Adunare Natzionala de la Alba Iulia care hotarashte unirea neconditzionata shi pentru totdeauna cu Romania a Transilvaniei Banatului Crishanei shi Maramureshului. Pentru carmuirea Transilvaniei pana la alcatuirea Constituantei Adunarea Natzionala procedeaza la alegerea unei adunari legislative numita Marele Sfat Natzional care la randui numeshte guvernul provizoriu Consiliul Dirigent in frunte cu Iuliu Maniu vicepreshedintele P.N.R. care sa ocupat de instituirea administratziei romaneshti pe teritoriul Transilvaniei; de asemenea Consiliul Dirigent a adoptat Legea pentru reforma agrara in Transilvania precum shi Legea electorala care prevedea introducerea votului universal pentru totzi barbatzii incepand cu varsta de 21 ani. P.N.R. a cashtigat majoritatea voturilor in Transilvania cu prilejul primelor alegeri parlamentare (nov. 1919 in baza votului universal shi la scara Romaniei intregite clasanduse pe primul loc fatza de celelalte formatziuni politice: P.N.L. Partidul TZaranesc din Basarabia Partidul TZaranesc Partidul NatzionalDemocrat Partidul Democrat al Unirii din Bucovina etc.); participa la guvernul Blocului parlamentar condus de Alexandru VaidaVoevod. Pe fondul controverselor iscate in sanul partidului dupa Unirea din 1918 privind viitorul P.N.R. o grupare condusa de Octavian Goga paraseshte partidul shi fuzioneaza (apr. 1920) cu Partidul Poporului. In vederea contracararii dominatziei liberale in viatza politica a tzarii Iuliu Maniu in calitatea de preshedinte al partidului ia initziativa crearii unui mare partid de guvernamant prin fuziunea cu Partidul ConservatorDemocrat (nov. 1922) cu Partidul Natzionalist al Poporului (mart. 1925) iar in 10 oct. 1926 cu Partidul TZaranesc punanduse astfel bazele Partidului NatzionalTZaranesc. Preshedintzi: Nicolae Popea (18811882) Partenie Cosma (18821883) George Baritziu (18841888) Ioan Ratziu (18891890) Vincentziu Babesh (18901902) Gheorghe Pop de Baseshti (19031919) Iuliu Maniu (19191926). A editat publicatziile: „Tribuna” (18841903) „Lupta” (19061910) „Romanul” (19111916; oct.dec. 1918) „Patria” (19191926).

PARTIDUL NATZIONALLIBERAL (P.N.L.) partid creat in ian.mart. 1875 cu prilejul inchegarii coalitziei gruparilor liberale „Coalitzia de la MazarPasha” (dupa numele musulman al englezului Stephen Bartlett Lakeman in casa caruia a avut prima consfatuire) punanduse bazele Partidului Liberal al carui nucleu la format gruparea liberalaradicala constituita in 1861 shi caruia in 1867 i sau raliat liberalii din jurul lui Mihail Kogalniceanu se consolideaza definitiv in timpul guvernarii liberale din perioada 18761888 (cea mai lunga guvernare de partid din istoria Regatului Romaniei) devenind cel mai puternic partid politic din tzara shi cel mai mult timp la guvernare (18671868 18761888 18951899 19011904 19071910 19141917 1918 19221926 1927 19331937). Cu o baza sociala extrem de diversa reprezentativa pentru cele m ai diferite categorii sociale shi avand in frunte reprezentantzi ai familiei Bratianu (cu exceptzia anilor 18921909 shi 19301933) P.N.L. va juca un rol determinant in cristalizarea consolidarea shi modernizarea structurilor socialeconomice shi politice ale societatzii romaneshti in proclamarea independentzei de stat a Romaniei (18771878) iar in anii Primului Razboi Mondial in pregatirea diplomatica shi politica a infaptuirii Marii Uniri (1918); dupa aceea mai ales in rastimpul guvernarii (19221926) va avea un rol insemnat in punerea bazelor noilor structuri ale statului roman shi ale noului regim socialpolitic postbelic. Dea lungul istoriei sale P.N.L. cunoashte mai ales intre 1880 shi 1908 numeroase framantari in sanul lui manifestanduse mai multe disidentze (gruparea liberalradicalilor C.A. Rosetti; gruparea liberalilor de stanga P.S. Aurelian; gruparea liberalilor tineri „Oculta”). Dupa 1930 partidul traverseaza iarashi o perioada de tensiuni shi framantari soldate cu crearea unor grupari politice (gruparea liberalilor „batrani” I.G. Duca gruparea liberalilor „tineri” Gh. Tatarescu shi gruparea liberalilor „georgishti” Gh. Bratianu) interzis la 30 mart. 1938 in urma decretului regal de dizolvare a partidelor politice va continua sa activeze prin liderii sai pana in anul 1944. In nov. 1947 in conditziile reprimarii partidelor politice conducerea P.N.L. anuntza incetarea activitatzii politice a tuturor organizatziilor liberale. In dec. 1989 un Comitet de initziativa constituit din 12 persoane vechi membri ai partidului a reluat activitatea oficiala a P.N.L. consfintzita prin decizia civila a Tribunalului Municipal Bucureshti din 15 mart. 1990. P.N.L. a facut parte prin trei reprezentantzi din Consiliul Provizoriu de Uniune Natzionala (C.P.U.N.) creat la 9 febr. 1990 k organ legislativ shi al puterii de stat pentru conducerea tzarii pana la alegerile parlamentare shi prezidentziale din 20 mai 1990. La 31 mart. 1990 are loc primul Congres al partidului care adopta Statutul Programul shi alege conducerea: preshedinte Radu Campeanu. Continuator al gandirii liberale in programe se regasesc idei k: restructurarea shi dezvoltarea economiei in care statul sa aiba un rol subsidiar garantarea proprietatzii private privatizarea treptata a unitatzilor economice stimularea initziativei individuale dezvoltarea shi consolidarea clasei de mijloc separatzia puterilor in stat respectarea shi garantarea drepturilor fundamentale ale omului shi ale cetatzeanului libertatea de exprimare shi a presei garantarea libertatzii tuturor cultelor religioase respectarea drepturilor minoritatzilor natzionale reintroducerea shi garantarea libertatzii sindicale shi a dreptului de greva etc. La alegerile parlamentare (20 mai 1990) P.N.L. a obtzinut 29 de mandate de deputatzi shi 10 de senatori iar candidatul la preshedentzie al P.N.L. Radu Campeanu a obtzinut locul doi cu 1064% din voturi. K urmare a neintzelegerilor dintre vechii liberali shi grupul tinerilor liberali se produce prima sciziune (12 iul. 1990) ultimii exclushi din P.N.L. infiintzeaza Partidul LiberalAripa Tanara; la 18 oct. 1990 Partidul Socialist Liberal (Nicolae Cerveni) fuzioneaza cu P.N.L. pana in apr. 1992 cand o parte din membrii acestei formatziuni politice sau retras din partid intemeind P.N.L.Conventzia Democratica (P.N.L.C.D.) reprezentand de fapt a doua sciziune in partid. P.N.L. a participat alaturi de alte partide politice la constituirea Conventziei Natzionale pentru Instaurarea Democratziei (C.N.I.D.) transformata (26 nov. 1991) in Conventzia Democratica din Romania (C.D.R.). In guvernul Theodor Stolojan (116 oct. 1991 16 oct. 199119 nov. 1992) P.N.L. a detzinut doua ministere shi un secretariat de stat la Ministerul Afacerilor Externe. La alegerile locale (9 febr. 1992) P.N.L. a obtzinut 14 mandate de primar 576 de consilieri locali shi 30 de consilieri judetzeni dar la alegerile parlamentare P.N.L (care parasise C.D.R. la 11 apr. 1992) candidand pe liste proprii nu a reushit sa treaca pragul electoral de 3% necesar intrarii in Parlament. In aceste conditzii se constituie in sanul partidului Grupul de Reforma Morala shi Politica vizand schimbari in conducerea P.N.L.; exclushi din P.N.L. (2 dec. 1992) membrii Grupului formeaza (21 febr. 1993) impreuna cu P.N.L.A.T. shi cu o grupare desprinsa din P.N.L.C.D. Partidul Liberal 1993 (PL ’93). Congresul de la Brashov (2627 febr. 1993) hotarashte fuziunea cu Noul Partid Liberal (grupare desprinsa din P.N.L.A.T.); Mircea IonescuQuintus preia functzia de preshedinte inlocuindul pe Radu Campeanu. Preshedintele P.N.L. M. IonescuQuintus face publica (3 dec. 1993) hotararea Biroului Permanent al partidului k Radu Campeanu sa fie „decazut” din toate functziile de partid pentru incalcarea statutului partidului shi a conduitei liberale prin nerespectarea de catre acesta a deciziei luate la Congresul din 2627 febr. 1993 de inlocuire a sa din functzia de preshedinte al P.N.L. La Bucureshti shi Brashov sunt convocate doua congrese (5 febr. 1994) ale celor doua aripi din P.N.L. (conduse de R. Campeanu shi respectiv M. IonescuQuintus) care se considera fiecare reprezentanta legitima a partidului. Tribunalul Municipal Bucureshti decide (21 oct. 1994) k aripa IonescuQuintus este reprezentanta legala a P.N.L. Gruparea liberala Radu Campeanu constituie un nou partid (9 mai 1995) denumit Partidul Natzional Liberal (Campeanu). P.N.L. (Quintus) reintegreaza partidul in C.D.R. (20 dec. 1994) pe listele caruia va candida la alegerile locale (iun. 1996) shi parlamentare (3 nov. 1996) reushind sa obtzina 23 de mandate in Camera Deputatzilor shi 17 in Senat. In guvernul de coalitzie C.D.R.U.S.D.U.D.M.R. codus de Victor Ciorbea a detzinut cinci ministere iar in cele conduse de Radu Vasile shi Mugurel Isarescu trei ministere shi secretariatul general al guvernului. In apr. 1997 P.N.L. a absorbit P.N.L.C.D. (Al. Popovici) iar dupa Congresul din 1617 mai 1997 care aduce unele modificari la Statut adopta un nou program shi se reinfiintzeaza functzie de vicepreshedinte ocupata de Valeriu Stoica; are loc fuziunea prin absorbtzie a Partidului Aliantzei Civice (28 mart. 1998) shi a Partidului Liberal (7 sept. 1998). Dupa mai multe tratative cu P.N.TZ.C.D. privind modificarea Statului Aliantzei cat shi a conditziilor de participare la alegerile locale shi parlamentare P.N.L. se autosuspenda din C.D.R. In aceste conditzii participa pe liste proprii in alegerile locale (iun. 2000) obtzinand 850% din numarul mandatelor pentru primari 1002 pentru consilieri locali shi 931% pentru consilieri judetzeni; la alegerile parlamentare (26 nov. 2000) a obtzinut 30 de mandate de deputatzi shi 13 de senatori; candidatul partidului pentru preshedentzie Theodor Stolojan sa plasat pe locul trei cu 1178% din voturi. In turul doi al prezidentzialelor din 10 dec. unde sau confruntat Ion Iliescu shi Vadim Tudor P.N.L. a recomandat electoratului sa voteze „impotriva extremismului”. Dupa analizarea rezultatelor alegerilor (2 dec.) P.N.L. a semnat (27 dec. 2000) cu P.S.D.R. un protocol de sustzinere a guvernului minoritar Adrian Nastase shi de colaborare pe probleme specifice (protocolul a fost reziliat la 18 apr. 2001 P.N.L. asumandushi in totalitate rolul de partid de opozitzie). Congresul P.N.L. (1718 febr. 2001) alege k preshedinte al partidului pe Valeriu Stoica (in urma retragerii lui Mircea IonescuQuintus) modifica Statutul (in sensul acordarii filialelor teritoriale a dreptului de veto asupra listelor electorale pentru Parlament shi a ordinii candidatzilor inscrishi pe liste) shi adopta un nou Program. La 19 ian. 2002 are loc congresul de unificare prin absorbtzie a partidului Aliantza pentru Romania (Ap.R.) Teodor Meleshcanu devenind vicepreshedinte al P.N.L. Preshedintele Valeriu Stoica invinovatzit de o mare parte a membrilor Biroului Permanent Central de o oarecare lipsa de popularitate a partidului renuntza (11 iul. 2002) de a mai candida la Congresul Extraordinar (2425 aug. 2002) recomandand pe Theodor Stolojan care este ales preshedinte cu o majoritate covarshitoare de voturi fatza de contracandidatul sau Ludovic Orban. Congresul adopta un nou statut shi un nou program care pune accentul pe coeziunea P.N.L. shi eficientizarea activitatzii sale. Pentru realizarea unei opozitzii eficiente la 6 shi respectiv 11 febr. 2003 sunt semante protocoale de colaborare intre grupurile parlamentare P.N.L.P.D. din Camera Deputatzilor shi Senat. In paralel P.N.L. a inceput negocieri de fuziune cu Uniunea Fortzelor de Dreapta shi P.N.L. (Campeanu). La 18 apr. 2003 are loc Congresul extraordinar al P.N.L. care a hotarat fuziunea prin absorbtzie a partidului Uniunea Fortzelor de Dreapta. Congresul extraordinar al P.N.L. (27 sept. 2003) aproba in unanimitate fuziunea prin absorbtzie a P.N.L.Campeanu; Radu Campeanu este numit de catre Congres preshedinte fondator al P.N.L.1990. La 28 sept. 2003 au loc simultan congresele P.N.L. shi P.D. de adoptare a „Aliantzei pentru Dreptate shi Adevar” P.N.L.P.D. care shia propus: consolidarea statului de drept garantarea shi respectarea proprietatzii private realizarea unei economii de piatza functzionale stimularea spiritului demersurilor pentru integrarea Romaniei in structurile euroatlantice. Membru al Internatzionalei Liberale (din mart. 1999). Preshedintzi: Ion C. Bratianu (18751891; pana in 18821883 impreuna cu C.A. Rosetti) Dumitru C. Bratianu (18911892) Dimitrie A. Sturdza (18921909) Ion I.C. Bratianu (19091927) Vintila I.C. Bratianu (19271930) Ion Gh. Duca (19301933) Constantin I.C. Bratianu (19341947) Radu Anton Campeanu (19901993) Mircea IonescuQuintus (19932001) Valeriu Stoica (20012002) Theodor Stolojan (20022004) Calin Popescu Tariceanu (20042009) George Crin Laurentziu Antonescu (2009). Editeaza publicatziile: „Romanul” (18661884); „Vointza natzionala” (18841914); „Viitorul” (19141945; 19901992); „Liberalul” (19461947; 19901991).

PARTIDUL NATZIONALTZARANESC (P.N.TZ.) partid care constituie la Bucureshti (10 oct. 1926) in urma fuziunii Partidului TZaranesc (creat in dec. 1918 in Vechiul Regat) condus de Ion Mihalache cu Partidul Natzional (infiintzat in mai 1881) din Transilvania in frunte cu Iuliu Maniu. La conducerea Delegatziei Permanente a fost ales Iuliu Maniu secondat de Ion Mihalache k vicepreshedinte iar k membri: Nicolae Lupu Alexandru VaidaVoevod Paul Bratashanu Mihai Popovici shi Virgil N. Madgearu. P.N.TZ. a cuprins in randurile sale marea majoritatea a tzaranimii o parte a intelectualitatzii precum shi meseriashi mici comerciantzi muncitori; a promovat o ideologie noua tzaranismul care preconiza asigurarea primatului agriculturii in viatza economica a „statului tzaranesc”. In programul P.N.TZ. se regasesc problemele vietzii economice shi socialpolitice ale tzarii cum ar fi: necesitatea adoptarii unei noi Constitutzii care sa garanteze drepturile shi libertatzile democratice responsabilitatea ministeriala shi a functzionarilor publici reforma administrativa pe baza autonomiei locale unificarea legislativa reorganizarea justitziei inclusiv a celei militare intarirea armatei organizarea industriei de razboi organizarea productziei agricole dezvoltarea cooperatziei credite ieftine pentru tzarani incurajarea industriei bazata pe izvoarele de energie ale tzarii sprijinirea industriei tzaraneshti stabilizarea monetara shi echilibrul bugetar recunoashterea unor drepturi pentru muncitori intre care shi acela de a se organiza in sindicate instructzia publica dezvoltarea invatzamantului primar agricol comercial shi industrial precum shi a invatzamantului universitar garantarea libertatzii de conshtiintza libertatea shi protectzia cultelor recunoscute o politica externa intemeiata in primul rand pe mentzinerea shi consolidarea raporturilor cu foshtii Aliatzi din Primul Razboi Mondial indeplinirea cinstita shi loiala a tratatelor stabilirea de relatzii normale cu toate statele shi in chip deosebit cu statele vecine. In timpul celor doua guvernari natzionaltzaraniste (19281931; 19321933) a caror activitate a fost puternic afectata de consecintzele profunde ale crizei mondiale (19291933) au fost promovate un shir de masuri menite sa revigoreze economia natzionala concomitent cu atragerea in virtutea doctrinei „portzilor deschise” a capitalului strain intro seama de activitatzi economice orientare de care sa indepartat in anii celei dea doua guvernari cand sa adoptat o politica vamala protectzionista. In conditziile crizei economice din anii 19291933 au loc framantari sociale dintre care se detasheaza greva minerilor din Lupeni (1929) precum shi grevele muncitorilor petrolishti de pe Valea Prahovei shi ale ceferishtilor de la Atelierele „Grivitza” din Bucureshti (ian.febr. 1933) impotriva carora pentru restabilirea ordinii guvernul a recurs la represiunea armata. Dea lungul existentzei sale P.N.TZ. na fost scutit de erori aprecieri shi orientari neconforme cu realitatea fapt ce sa repercutat negativ in mentzinerea unitatzii randurilor sale sau in pierderea increderii shi influentzei in randul electoratului. Astfel P.N.TZ. a cunoscut din varii motive (structura sociala eterogena deosebire de vedere in modul de abordare a problemelor economice sociale shi politice; conflicte de ordin personal etc.) unele sciziuni; desprinderea in febr. 1927 a grupului condus de dr. N. Lupu shi constituirea sub preshedentzia acestuia a Partidului TZaranesc (in mart. 1934 revine in randurile P.N.TZ.ului); in apr. 1927 o grupare in frunte cu Grigore Filipescu se inscrie in Partidul Poporului; in apr. 1930 gruparea condusa de C. Stere paraseshte partidul shi se constituie Partidul TZaranescDemocrat. Framantarile din P.N.TZ. se adancesc mai ales dupa proclamarea k rege al lui Carol II (la realizarea caruia P.N.TZ. shi conducatorul sau Iuliu Maniu in acel timp primministru a avut un rol important). In iul. 1932 Grigore Iunian demisioneaza din functzia de vicepreshedinte al partidului punand bazele Partidului TZaranescRadical (nov. 1932); in mai 1935 gruparea condusa de Alexandru VaidaVoevod exclusa din P.N.TZ. pentru orientarea de dreapta infiintzeaza organizatzia Frontul Romanesc; in dec. 1935 gruparea condusa de Demetru I. Dobrescu se retrage din P.N.TZ. constituinduse in Comitetele Cetatzeneshti; in dec. 1937 gruparea de „centru” in frunte cu Armand Calinescu consimtzind sa participe la cererea regelui in guvernul O. Goga este indepartata din partid; la 23 febr. 1945 Anton Alexandrescu creeaza Partidul Natzional TZaranesc care a intrat in guvernul Petru Groza iar in ian. 1946 dr. N. Lupu paraseshte P.N.TZ. punand bazele Partidului TZaranescDemocrat. In perioada 19341937 P.N.TZ.. a fost cea mai importanta fortza politica de opozitzie impotriva guvernului liberal condus de Gheorghe Tatarescu. La 25 nov. 1937 sa incheiat un pact de neagresiune electorala intre Iuliu Maniu preshedintele P.N.TZ. shi Corneliu Zelea Codreanu sheful Mishcarii legionare la care a aderat Gheorghe Bratianu preshedintele Partidului Liberalgeorgist shi apoi gruparea lui lui C. Argentoianu shi cu Partidul Evreiesc cu scopul infrangerii liberalilor in alegerile din dec. 1937. Dupa instaurarea regimului autoritar al regelui Carol II activitatea partidelor politice inclusiv a P.N.TZ. a fost interzisa. In conditziile regimului Ion Antonescu P.N.TZ. a aprobat actziunea militara de eliberare a Bucovinei shi nordului Bucovinei ocupate in 1940 de U.R.S.S. shi de pregatire a armatei pentru dezrobirea partzii de nordest a Transilvaniei anexata de Ungaria in baza Dictatului de la Viena (aug. 1940). Dupa lovitura de stat (23 aug. 1944) P.N.TZ. alaturi de celelalte partide democratice traditzionale a dus o politica de restaurare in Romania a unui regim democratic de stavilire a procesului de sovietizare a tzarii. In urma alegerilor din nov. 1946 (cashtigate de tzaranishti dar falsificate de comunishti) autoritatzile au intensificat ofensiva impotriva P.N.TZ. cel mai puternic partid la acea data culminand cu dizolvarea partidului (29 iul. 1947) arestarea liderilor in frunte cu Iuliu Maniu shi Ion Mihalache majoritatea gasindushi sfarshitul in inchisori shi lagare de munca. Unii fruntashi ai partidului au continuat sa activeze in emigratzie iar catziva in tzara. La 22 dec. 1989 Corneliu Coposu Ion Diaconescu Gabriel TZepelea Nicolae IonescuGalbeni lanseaza un apel pentru intrarea in legalitate a partidului iar la 28 dec. 1989 are loc unirea P.N.TZ. cu Partidul Creshtin Democrat sub denumirea Partidul Natzional TZaranescCreshtin Democrat (P.N.TZ.C.D.); se adopta shi o declaratzie programatica privind obiectivele partidului: instaurarea democratziei introducerea unei economii libere shi libertatea religioasa. Partidul a fost reinscris oficial la 7 ian. 1990 fiind prima formatziune politica legalconstituita dupa evenimentele din dec. 1989. Preshedinte provizoriu: Corneliu Coposu. Delegatzia Permanenta a partidului desemneaza (6 apr. 1990) pe Ion Ratziu candidat la preshedentzia tzarii. Participand la alegerile legislative (20 mai 1990) P.N.TZ.C.D. a obtzinut un procentaj modest de numai 256% pentru Adunarea Deputatzilor shi 250% pentru Senat trimitzand in Parlament 12 deputatzi shi un senator iar candidatul partidului la prezidentziale Ion Ratziu sa situat pe locul trei cu 429% din voturi. Primul Congres al P.N.TZ.C.D. (2426 sept. 1990) alege forurile de conducere (preshedinte: Corneliu Coposu) shi aproba Statutul shi Programul. K orientare politicodoctrinara este reprezentantul curentului creshtindemocrat in Romania avand k principii fundamentale: morala creshtina patriotismul luminat democratzia shi dreptatea. In programele partidului se regasesc idei k: privatizarea intregii economii infiintzarea de banci agricole descentralizare shi autonomie locala restitutio in integrum a proprietatzii acolo unde este posibil sau acordarea de despagubiri respectarea principiului separarii puterilor in stat depolitizarea justitziei armatei politziei tolerantza fatza de minoritatzile natzionale reconstructzia morala a societatzii bazate pe trei institutzii traditzionale: familia shcoala shi biserica refacerea deplinei unitatzi natzionale cultivarea legaturilor cu romanii de pretutindeni integrarea in structurile europene shi euroatlantice. P.N.TZ.C.D. a luat parte alaturi de alte partide politice la constituirea (15 dec. 1990) Conventziei Natzionale pentru Instaurarea Democratziei (C.N.I.D.) iar la 26 nov. 1991 impreuna cu partidele din C.N.I.D. shi o parte a formatziunilor civice din Forumul Democratic Antitotalitar (F.D.A.R.) au pus bazele Conventziei Democratice din Romania (C.D.R.; din 1992 dupa retragerea liberalilor Conventzia Democrata Romana). La alegerile legislative (27 sept. 1992) C.D.R. sa situat pe locul doi cu 20% din voturi pentru Camera Deputatzilor shi 202% pentru Senat P.N.TZ.C.D.ului revenindui 41 de mandate de deputatzi shi 21 de senatori iar Emil Constantinescu candidat al C.D.R. la alegerile prezidentziale sa clasat pe locul doi in primul tur de scrutin cu 3124% din voturi iar in turul al doilea a fost invins de Ion Iliescu candidatul F.D.S.N. care a intrunit 614% din voturi. In urma decesului lui Corneliu Coposu (11 nov. 1995) Congresul al IIlea al partidului (1921 ian. 1996) la ales pe Ion Diaconescu in functzia de preshedinte adoptand totodata programul politic shi o rezolutzie privind viitoarea strategie a partidului. Participand la alegerile locale (iun. 1996) C.D.R. a obtzinut un deosebit succes clasanduse pe locul doi cu 1202% din mandatele de primari 1638% din mandatele pentru consilierii locali shi 1787% din mandate pentru consilierii judetzeni; la alegerile legislative (3 nov. 1996) C.D.R. a obtzinut 3017% din voturi pentru Camera Deputatzilor shi 3070% din voturi pentru Senat P.N.TZ.C.D.ului revenindui 83 de mandate de deputatzi shi 27 de senatori. In guvernul de coalitzie C.D.R.U.S.D.U.D.M.R. potrivit algoritmului stabilit P.N.TZ.C.D. a detzinut postul de premier (Victor Ciorbea Radu Vasile shi a sprijinit desemnarea independentului politic Mugurel Isarescu) shi majoritatea portofoliilor guvernamentale. Pe fondul retragerii de catre Biroul de Conducere Coordonare shi Control (B.C.C.C.) al P.N.TZ.C.D. a sprijinit politic (mart. 1998 shi respectiv dec. 1999) premierilor Victor Ciorbea shi Radu Vasile se produce sciziunea P.N.TZ.C.D. primul punand bazele partidului Aliantza Natzionala Creshtin Democrata (A.N.C.D.) iar cel deal doilea Partitul Popular din Romania (P.P.D.R.). La shedintza Delegatziei Permanente (2830 ian. 2000) sa stabilit strategia partidului pentru alegerile locale sa modificat Statutul (B.C.C.C. a fost transformat in Biroul Permanent) shi sau efectuat schimbari la nivelul conducerii (Ioan Mureshan promovat primvicepreshedinte Remus Oprish secretar general). La alegerile locale (iun. 2000) C.D.R. a obtzinut rezultate modeste: 498% pentru mandatele de primari 697% pentru consilieri locali shi 908% pentru consilieri judetzeni la care sa adaugat ruperea de catre liberali a legaturilor cu C.D.R. In aceste conditzii in vederea alegerilor legislative shi prezidentziale P.N.TZ.C.D. a luat initziativa constituirii unei noi aliantze politice Conventzia Democrata Romana 2000 (7 aug.) in componentza U.F.D. F.E.R. la care au aderat Partidul Moldovenilor (17 aug.) shi A.N.C.D. (20 aug.) iar pentru alegerile prezidentziale a sustzinut candidatura premierului independent Mugurel Isarescu. La alegerile legislative (26 nov. 2000) Conventzia Democrata Romana 2000 a obtzinut 504% pentru Camera Deputatzilor shi 529% pentru Senat procente insuficiente pentru o aliantza care trebuia sa realizeze 10% din totalul voturilor valabil exprimate pentru a intra in Parlament. In urma eshecului inregistrat in alegeri conducerea P.N.TZ.C.D. in frunte cu preshedintele Ion Diaconescu asumandushi responsabilitatea ishi da demisia colectiva. Congresul extraordinar al partidului (1920 ian. 2001) alege o noua conducere (preshedinte Andrei Marga primvicepreshedinte Vasile Lupu secretar general Catalin Chiritza preshedinte de onoare Ion Diaconescu) careshi propune restructurarea shi restabilirea popularitatzii partidului. Dupa un inceput promitzator (elaborarea unui nou statut shi a unui nou program infiintzarea Institutului de Studii CreshtinDemocratice semnarea la 6 mart. 2001 a protocolului de fuziune prin absorbtzie a A.N.C.D. de catre P.N.TZ.C.D. etc.) preshedintele Andrei Marga demisioneaza din cauza obstructziilor permanente a unor membri ai Biroului Executiv Central. In aceste conditzii de grava criza Delegatzia Permanenta (7 iul. 2001) alege k preshedinte interimar pe Victor Ciorbea shi suspenda din functziile de conducere pe Vasile Lupu shi Catalin Chiritza; aceshtia respingand hotararile luate de Delegatzia Permanenta anuntza convocarea unui Congres Extraordinar la 17 aug. 2001. La 14 aug. 2001 are loc un Congres Extraordinar care pe baza motziunii „Fortza Unitatzii” alege pe Victor Ciorbea preshedinte al P.N.TZ.C.D. shi anuleaza toate hotararile luate incepand de la Congresul din ian. 2001 validand in acelashi timp excluderea din partid a celor din gruparea V. LupuC. Chiritza. Congresul din 1719 aug. 2001 intrunit din initziativa lui Lupu shi Chiritza hotarashte crearea Partidului PopularCreshtin dar Tribunalul a decis sa dea cashtig de cauza gruparii V. Ciorbea considerata reprezentanta legala a P.N.TZ.C.D. In cursul anului 2002 shi inceputul lui 2003 conducerea P.N.TZ.C.D. a initziat un program de masuri in vederea accelerarii relansarii partidului k alternativa creshtindemocrata la guvernarea P.S.D. Preshedintzi: Iuliu Maniu (19261933; 19371947); Ion Mihalache (19331937); Corneliu Coposu (19901995); Ion Diaconescu (19952000); Andrei Marga (ian.iul. 2001); Victor Ciorbea (20012004); Gheorghe Ciuhandu (20042007). Editeaza publicatzia: „Dreptatea” (19271938; 19441945; 19461947; reapare saptamanal din 1990 cu intreruperi).

PARTIDUL ROMANIA MARE (P.R.M.) partid de centrustanga creat la 20 iun. 1991 din initziativa unui grup de redactori ai revistei saptamanale „Romania Mare” a carei baza teoretica shi ideologica o constituie „Doctrina natzionala” k „expresie sintetica a existentzei multimilenare a romanilor”... inmanunchind „credintza pentru glia strabuna shi traditziile stramosheshti”. La primul Congres (56 mart. 1993) in spiritul doctrinei natzionale se fundamenteaza obiectivul partidului care consta in „asigurarea prosperitatzii intregii natziuni shi afirmarea societatzii romaneshti in sistemul de valori european shi mondial in conditzii de deplina suveranitate independentza shi integritate teritoriala a tzarii”. La primul congres al P.R.M. (56 mart. 1993) se adopta Statutul shi Programul. Cu prilejul celui deal doilea congres al P.R.M. (89 nov. 1997) conducerea partidului se pronuntza in materie de politica interna pentru o justa distribuire a bogatziilor tzarii o protectzie sociala efectiva cat shi pentru respectarea principiului prosperitatzii shi legilor economiei de piatza avand in vedere „protectzia productziei natzionale”; in domeniul politicii externe sustzine necesitatea existentzei statelor natzionale aratanduse totodata favorabil integrarii Romaniei in structurile europene shi euroatlantice cu conditzia „respectarii de catre organismele internatzionale a demnitatzii shi traditziilor poporului nostru”. A participat la alegerile locale (febr. 1992) situanduse pe locul 13 iar la alegerile legislative (27 sept. 1992) a obtzinut 16 mandate de deputatzi shi shase de senatori. La 20 ian. 1995 P.R.M. semneaza alaturi de P.U.N.R. shi P.S.M. cu F.S.N. un protocol privind colaborarea in parlament in probleme de politica interna shi externa structura executivului shi promovarea specialishtilor in structurile guvernamentale (un post de ministrusecretar de stat shi un post de prefect); la 19 oct. 1995 P.R.M. acuzat de P.D.S.R. de manifestari extremiste ishi retrage sprijinul pentru guvernul Vacaroiu shi pentru preshedintele Ion Iliescu. In vederea alegerilor din nov. 1996 P.R.M. formeaza (15 mart. 1995) o aliantza electorala Partida Natzionala (P.N.) cu Partidul Roman pentru Noua Societate shi Uniunea Liberala „Bratianu” la care adera (24 mart. 1995) Partidul Popular Republican Partidul Tanara Democratzie shi Uniunea Republicana. Partida Natzionala sa dovedit ineficienta autodizolvanduse inainte de alegeri. La alegerile locale (iun. 1996) P.R.M. a obtzinut 193% din mandate pentru primari 313% din mandate pentru consiliile locale iar pentru consiliile judetzene 413% din mandate; la alegerile legislative a obtzinut 19 mandate de deputatzi shi opt de senatori. Liderul partidului Corneliu Vadim Tudor candidand la prezidentziale sa plasat pe locul cinci (472% din voturi) dintre cei 16 pretendentzi. La 11 febr. 1998 P.R.M. a semnat un protocol de colaborare cu P.U.N.R. (denuntzat in 11 nov. 1998 cand Gh. Funar a demisionat din P.U.N.R. shi sa inscris in P.R.M.) iar la 27 nov. 1999 a realizat comasarea prin absorbtzie a Partidului Fortzelor Democrate ’89 (denuntzata de P.R.M. la 2 mai 2001 shi cu excluderea la 16 mai 2001 a doi deputatzi provenitzi din P.F.D. ’89). La 16 nov. 1998 Gheorghe Funar devine secretar general al P.R.M. k urmare a fuziunii prin absorbtzie a Partidului Aliantza pentru Unitatea Romanilor de catre P.R.M. creat de Gh. Funar care fusese exclus (4 nov. 1997) din P.U.N.R. Participand la alegerile locale (iun. 2000) P.R.M. obtzine pentru posturile de primari 223% din mandate la consiliile locale 530% din mandate shi 832% din mandate pentru consiliile judetzene. Secretarul general al partidului Gh. Funar a obtzinut un nou mandat de primar general la ClujNapoca. La alegerile legislative a obtzinut in Parlament 84 mandate de deputatzi shi 37 de senatori situanduse astfel pe locul doi; totodata liderul partidului sa calificat in turul secund al alegerilor prezidentziale (din 12 candidatzi) cu 2834% din totalul de voturi dar a pierdut (3317%) in fatza contracandidatului sau Ion Iliescu care a intrunit 6682% din total. In Adunarea Deputatzilor P.R.M. a protestat impotriva adoptarii Legii administratziei publice locale (18 ian. 2001) retraganduse de la vot intrucat legea prin una dintre prevederile ei oficializa introducerea limbii materne a unei minoritatzi natzionale acolo unde aceasta depasheshte 20% din populatzia unei localitatzi. Pe aceasta tema a introdus (12 febr. 2001) o motziune simpla in Senat care a fost respinsa. Congresul al IIIlea al P.R.M. (24 nov. 2001) adopta mai multe programe de natura economica cat shi cel privitor la eradicarea coruptziei shi crimei organizate. In urma alegerilor din nov. 2000 P.R.M. a devenit cel mai puternic partid din opozitzie. Preshedinte: Corneliu Vadim Tudor (1991); preshedinte de onoare: Eugen Barbu (20 iul. 19917 sept. 1993). Editeaza publicatziile saptamanale: „Romania Mare” (din 9 iun. 1990) shi „Politica” (din 15 febr. 1992).

PARTIDUL SOCIALDEMOCRAT (P.S.D.) partid de centrustanga creat la 16 iun. 2001 in urma Congresului de fuziune a Partidului Democratziei Sociale din Romania (P.D.S.R.) shi a Partidului Social Democrat (P.S.D.R.). Noul partid este continuatorul modern al valorilor shi traditziilor mishcarii socialdemocrate din Romania precum shi al idealurilor revolutziei din dec. 1989. In Programul adoptat se preconizeaza. reformarea economiei modernizarea structurilor de proprietate consolidarea statului de drept dezvoltarea democratziei prin perfectzionarea sistemului institutzional combaterea saraciei extreme diminuarea saraciei precum shi integrarea tzarii in U.E. shi N.A.T.O. Dupa parasirea Conventziei Natzionale a F.S.N. (2729 mart. 1992) de catre cateva sute de delegatzi k urmare a gravelor disensiuni din sanul partidului privind caile de trecere a Romaniei la economia de piatza shi a instituirii statului de drept un grup de initziativa constituit in Consiliul Natzional Provizoriu de Coordonare decide (7 apr. 1992) crearea partidului Frontului Salvarii Natzionale22 care a fost inregistrat la Tribunalul Municipiului Bucureshti (29 apr. 1992) sub denumirea de Frontul Democrat al Salvarii Natzionale (F.D.S.N.). Conventzia Natzionala din 2829 iun. 1992 a consfintzit aceasta denumire shi a adoptat Statutul shi Programul politic. F.D.S.N. a participat k partid de sine statator la alegerile parlamentare (27 sept. 1992) concretizate in obtzinerea a 117 mandate de deputatzi shi 49 de senatori impunand partidul k cea mai importanta fortza politica a tzarii. Candidatul F.D.S.N. la prezidentziale Ion Iliescu a fost ales in turul doi al scrutinului in functzia de preshedinte cu 6143% din sufragii. F.D.S.N. shia asumat responsabilitatea guvernarii primministru fiind desemnat Nicolae Vacaroiu. La 18 aug. 1994 au fost cooptatzi in guvern doi minishtri din partea Partidului Unitatzii Natzionale Romane. Avand o pondere de doar 34% in Parlament F.D.S.N. in vederea sustzinerii guvernului Vacaroiu a obtzinut acordul de colaborare parlamentara a formatziunilor: Partidul Unitatzii Natzionale Romane Partidul Socialist al Muncii Partidul Romania Mare shi Partidul Democrat agrar din Romania cu reprezentare numai in Senat. In perioada maiiun. 1993 in urma unor tratative sau semnat protocoalele de fuziune a F.D.S.N. cu Partidul Republican Partidul Socialist Democratic Roman shi Partidul Democrat Cooperatist. La 910 iun. 1993 Conventzia Natzionala a F.D.S.N. a decis schimbarea denumirii partidului in Partidul Democratziei Sociale din Romania (P.D.S.R.) care sa definit prin politica care o promoveaza shi k doctrina ideologica k un partid socialdemocrat natzional de centrustanga care militeaza pentru pluralism politic economie sociala de piatza solidaritate sociala etc. precum shi pentru integrarea tzarii in structurile europene shi euroatlantice. La 19 oct/ 1995 P.D.S.R. rupe aliantza cu P.R.M. acuzandushi fostul partener de incalcarea prevederilor protocolului semnat la 20 ian. 1995 apoi cu P.S.M. (16 mart. 1996) iar la 31 aug. 1996 shi cu P.U.N.R. din cauza criticilor declanshate de Gh. Funar legate de perspectiva semnarii Tratatului de Baza cu Ungaria. K urmare a erodarii popularitatzii partidului in cei patru ani de guvernare P.D.S.R. deshi inregistreaza un recul la alegerile locale (iun. 1996) fatza de cele din 1992 shia adjudecat victoria mai ales in micile orashe shi in comunitatzile rurale; in alegerile legislative (3 nov. 1996) P.D.S.R. a obtzinut 91 de mandate de deputatzi shi 41 de senatori situanduse pe locul doi dupa C.D.R. Candidatul P.D.S.R. Ion Iliescu in primul tur de scrutin al alegerilor prezidentziale sa situat pe primul loc (din 16 candidatzi) cu 3225% din totalul de voturi valabil exprimate iar in turul al doilea a pierdut in fatza candidatului C.D.R. Emil Constantinescu. In pofida faptului k a pierdut alegerile P.D.S.R. a ramas cel mai puternic partid din opozitzie shi cu cea mai buna reprezentare parlamentara. Dupa ce a trecut in revista cauzele pierderii alegerilor din 1996 Conferintza Natzionala Extraordinara (17 ian. 1997) a adus unele modificari la Statut Program precum shi la nivelul conducerii partidului (Ion Iliescu este ales preshedinte al partidului shi al Biroului Executiv Central iar Adrian Nastase primvicepreshedinte). Conferintza Natzionala (2021 iul. 1997) marcheaza sciziunea partidului: Teodor Meleshcanu vicepreshedinte al P.D.S.R. Mircea Coshea Marian Enache shi Mugurel Vintila demisioneaza din partid; Iosif Boda shi Viorel Salagean sunt exclushi din partid. Demisionarii shi exclushii din P.D.S.R. vor forma partidul Aliantza pentru Romania (ApR). Conferintza adopta un nou program shi efectueaza unele modificari la Statut. Ion Iliescu este reales in functzia de preshedinte Adrian Nastase ocupand in continuare pe cea de primvicepreshedinte. In vederea alegerilor din 2000 este convocata Conferintza Natzionala (9 oct. 1999) care a hotarat strategia electorala a desemnat pe Ion Iliescu candidat la alegerile prezidentziale shi a propus solutzii de guvernare pentru scoaterea Romaniei din criza. P.D.S.R. a semnat in perioada 30 iul. 199924 aug. 2000 in perspectiva alegerilor locale shi prezidentziale din 2000 protocoale de colaborare cu formatziuni politice civice shi sindicale. La 25 febr. 2000 P.D.S.R. shi P.U.R. au pus bazele aliantzei politice preelectorale Polul Democrat Social din Romania (P.D.S.R.) in vederea participarii pe liste comune a celor doua partide la alegerile legislative din nov. 2000 sustzinerea unui candidat unic la preshedentzie in persoana lui Ion Iliescu; dupa alegerile locale (iul. 2000) cashtigate confortabil de P.D.S.R. inclusiv primariile de sector ale Capitalei Partidul Social Democrat Roman (P.S.D.R.) semneaza cu P.D.S.R. (7 sept. 2000) doua protocoale: primul prevedea aderarea P.S.D.R. la Polul Democrat Social din Romania iar al doilea se referea la crearea grupului parlamentar P.S.D.R.P.D.S.R. dupa alegerile parlamentare shi fuziunea celor doua partide in prima jumatate a anului 2001 sub denumirea de Partidul Social Democrat (P.S.D.). In urma victorie Polului Democrat Social din Romania in alegerile parlamentare (26 nov. 2000) Partidului Democratziei Sociale din Romania iau revenit 142 mandate de deputatzi shi 59 de senatori; candidatul P.D.S.R. Ion Iliescu in primul tur al alegerilor prezidentziale sa clasat pe primul loc (din 12 candidatzi cu 3635% din voturi) iar in turul al doilea de scrutin (10 dec. 2000) avand sprijinul P.N.L. P.D. shi U.D.M.R. a ieshit victorios cu 6682% din voturi impotriva contracandidatului sau Corneliu Vadim Tudor. Adrian Nastase este desemnat pentru functzie de primministru shi in calitatea sa de primvicepreshedinte preia provizoriu conducerea partidului. La 27 dec. P.S.D.R. semneaza doua protocoale cu P.N.L. (dezavuat de acesta in 18 apr. 2001 invocand nerespectarea de catre P.D.S.R. a prevederilor protocolului) shi U.D.M.R. de sustzinere a guvernului minoritar Adrian Nastase shi de colaborare mai stransa pe probleme specifice. La 19 ian. 2001 Conferintza Natzionala Extraordinara a P.D.S.R. il alege in unanimitate pe Adrian Nastase in functzia de preshedinte al partidului iar la 16 iun. 2001 are loc Congresul de fuziune a P.D.S.R. shi P.S.D.R. shi de creare a P.S.D.; se adopta Statutul shi Programul noului partid shi se aleg organele de conducere. In cursul anilor 20012002 P.S.D. shia consolidat structurile atat prin realizarea unor fuziuni prin absorbtzie (cu Partidul Fortzelor Democratice ’89 Partidul Moldovenilor Partidul Socialist al Muncii shi Partidul Renashterii Natzionale) prin creshterea ponderii parlamentare a aleshilor locali. La 6 ian. 2003 Delegatzia Permanenta a adoptat strategia politica pentru anul 2003: creshterea nivelului de trai reducerea shomajului reforma fiscala shi reformarea sistemului de pensii. P.S.D. infiintzeaza (3 mart. 2003) „Grupul de actziune pentru unitatea socialdemocrata” in vederea atragerii unor noi personalitatzi din sfera socialdemocrata shi inscrierii acestora in P.S.D. P.S.D. este membru al Internatzionalei Socialiste (din oct. 2003). In apr. 2000 partidul a fost primit in grupul socialist din Consiliul Europei. Preshedintzi: Ion Iliescu (19901992; 19972000) Oliviu Gherman (19921996) Adrian Nastase (20002005) Mircea Geoana (20052010) Victor Ponta (20102015); preshedintzi executivi: Adrian Nastase (19931997; 20052006) Octav Cozmanca (20032005) Dan Mircea Popescu (20052006). Editeaza publicatzia „Democratzia sociala”.

PARTIDUL SOCIALDEMOCRAT AL MUNCITORILOR DIN ROMANIA (P.S.D.M.R.) primul partid al muncitorilor din Romania Creat la Bucureshti in urma Congresului din 31 mart./12 par.3/15 par. 1893 la care au participat 55 de delegatzi reprezentand organizatzii politice shi profesionale din Bucureshti Iashi Ploieshti Galatzi Craiova Bacau Botoshani Tecuci Targul Frumos. Congresul adopta Programul (vot universal shi direct pentru totzi cetatzenii Romaniei ce au implinit varsta de 20 de ani fara deosebire de sex de religie shi de rasa egalitatea in drepturi a femeilor impozitul progresiv asupra veniturilor ziua de munca de opt ore repaus duminical sh.a.) statutul shi Consiliul General al partidului format din: Ioan Nadejde Vasile G. Mortzun Alexandru Radovici Alexandru Ionescu Constantin Mille. Din 1907 conducerea centrala a partidului a fost asigurata de catre Comitetul Central iar din 1910 de Comitetul Executiv. Dupa trecerea (apr. 1899) unor fruntashi ai partidului ashanumitzii „generoshi” in Partidul NatzionalLiberal a avut loc dezorganizarea pentru un timp a P.S.D.M.R.ului; in acest rastimp mai ales incepand din 1901 organizatziile politice shi profesionale ale muncitorilor ishi continua activitatea sub conducerea cercului „Romania muncitoare”. La Conferintza pe tzara de la Galatzi (29 iun./12 iul.1/14 iul. 1907) a sindicatelor shi cercurilor socialiste din Romania se hotarashte infiintzarea Uniunii Socialiste din Romania care la Congresul din 31 ian./13 febr.2/15 febr. 1910 se transforma in Partidul SocialDemocrat din Romania (P.S.D.R.); cu acest prilej se adopta un program cu revendicari generaldemocratice: vot universal legislatzie muncitoreasca drept de asociere shi de greva ziua de munca de opt ore contract colectiv de munca condamnarea oricaror forme de antisemitism etc. In perioada neutralitatzii (19141916) P.S.D.R. a organizat manifestatzii impotriva intrarii Romaniei in „razboiul imperialist” shi a salutat Unirea din 1918 cerand k „Romania noua de astazi se devina Romania socialista de maine”. La 28 nov./11 dec. 1918 P.S.D.R. ishi schimba denumirea in Partidul Socialist din Romania (P.S.R.) care adopta un program politic cunoscut sub numele de „Declaratzii de principii” in care inscrie teza bolshevica a „cuceririi puterii politice prin orice mijloace in vederea instaurarii dictaturii proletariatului” precizand k „Partidul Socialist din Romania este un partid de clasa care inspiranduse de la ideile socialismului shtiintzific urmareshte desfiintzarea exploatarii muncii sub orice forma prin trecerea mijloacelor de productzie shi de schimb in stapanirea societatzii”. Din Comitetul Executiv al partidului au facut parte: Ilie Moscovici Gheorghe Cristescu Ion C. Frimu sh.a. P.S.R. a stimulat mishcarile revendicative: greva muncitorilor tipografi din Bucureshti (13/26 dec. 1918) greva generala din 2028 oct. 1920 etc. Dupa revenirea in tzara de la Moscova (1920) a delegatziei P.S.R. (Gh. Cristescu Al. DobrogeanuGherea D. Fabian E. Rozvan C. Popovici I. Fluerash) se convoaca la Bucureshti (30 ian.2 febr. 1921) Consiliul General al Partidului Socialist din Romania shi a Comisiei generale a sindicatelor la care se contureaza trei puncte de vedere fatza de problema afilierii la Internatzionala a IIIa Comunista: gruparea de stanga (comunishtii) cu 18 voturi cer afilierea imediata reprezentantzii socialdemocratziei (8 voturi) resping aceasta idee shi cer afilierea la Internatzionala de la Amsterdam iar cei situatzi pe pozitzii de centru („socialishtiiunitari”) (12 voturi) dorind mentzinerea unitatzii de actziune a Partidului Socialist propun reluarea discutarii afilierii shi alegerea unui Consiliu General constituit in mod egal din reprezentantzii tuturor celor trei puncte de vedere. Consiliul aproband cu majoritate de voturi motziunea gruparii comuniste hotarashte convocarea Congresului general al partidului pe data de 8 mai 1921 care transforma P.S.R. in Partidul Comunist din Romania (P.C.R.). Reprezentantzii socialdemocratzi adversari ai afilierii la Internatzionala a IIIa Comunista parasesc partidul. A editat publicatziile: „Munca” (18901894); „Lumea noua” (18941900); „Romania muncitoare” (ian.iun. 1902; 19051914); „Lupta zilnica” (19141916); „Socialismul” (19181921).

PARTIDUL SOCIALDEMOCRAT DIN ROMANIA (P.S.D.R) partid creat (79 mai 1927) pe baza Federatziei Partidelor Socialiste din Romania constituita la randul ei (1920 iun. 1921) in componentza P.S.D. Bucovina P.S. din Banat shi P.S. din Transilvania shi organizatziei socialdemocrate din Vechiul Regat. Din momentul infiintzarii P.S.D.R. in programul adoptat shia propus „desfiintzarea exploatarii economice a asupririi politice shi natzionale shi a inapoierii culturale... prin cucerirea puterii de stat socializarea mijloacelor de productzie” toate acestea urmand sa fie atinse pe calea reformelor intre care pe primul loc se situa: instituirea votului universal pentru totzi cetatzenii de la varsta de 20 de ani in sus numirea guvernului de catre Parlament adoptarea unui sistem de ocrotire sociala pentru muncitori intarirea micilor gospodarii tzaraneshti dezvoltarea invatzamantului etc. In febr. 1928 P.S.D.R. realizeaza o intzelegere cu Partidul NatzionalTZaranesc in vederea inlaturarii de la putere a liberalilor urmata apoi de incheierea unui cartel electoral in vederea alegerilor parlamentare din dec. 1928 obtzinand noua mandate de deputatzi; la alegerile parlamentare (iun. 1931 shi iul. 1932) a obtzinut shase shi respectiv shapte mandate de deputat. Dupa instaurarea regimului autoritar regal (10 febr. 1938) unii dintre fruntashii P.S.D.R. adera la acesta shi se afla printre semnatarii apelului de infiintzare a Partidului Frontului Renashterii Natzionale (F.R.N.); candidand pe listele F.R.N. (iun. 1939) au fost aleshi in Parlament 14 senatori shi 11 deputatzi socialdemocratzi. In decursul existentzei sale a cunoscut mai multe sciziuni: in 15 iul. 1928 gruparea dr. Litman Ghelerter SHtefan Voitec sh.a. pune bazele Partidului Socialist al Muncitorilor din Romania care in sept. 1931 ishi schimba denumirea in Partidul Socialist din Romania; in febr. 1933 se desprinde din P.S.D.R. gruparea Constantin Popovici care in aug. 1933 fuzioneaza cu Partidul Socialist Independent din Romania sub numele de Partidul Socialist Unitar. Aderarea unor lideri ai P.S.D.R. la regimul lui Carol al IIlea a provocat declansharea unei greve crize de partid; in 1943 se constituie un nou Comitet Executiv al P.S.D.R. condus de ConstantinTitel Petrescu. Implicanduse in actziunile de scoatere a Romaniei din razboi P.S.D.R. incheie (1 mai 1944) cu P.C.R. un acord privind crearea Frontului Unic Muncitoresc iar la 20 iun. participa la constituirea Blocului NatzionalDemocratic cu reprezentantzii P.N.TZ. P.N.L. shi P.C.R. care prevedea desprinderea de Reich alaturarea la Natziunile Unite shi restabilirea democratziei; in oct. 1944 a aderat la Frontul Natzional Democrat. P.S.D.R. a detzinut cateva portofolii in guvernele care sau succedat la carma tzarii dupa 23 aug. 1944. In conditziile creshterii presiunilor Moscovei de a instaura cat mai grabnic un regim comunist in Romania are loc Conferintza P.S.D.R. (12 dec. 1945) care adopta rezolutzia propusa de grupul C. TitelPetrescu preshedintele partidului potrivit careia se preconiza prezentarea separata a P.S.D.R. la viitoarele alegeri (nu pe liste ale F.N.D. cum propusesera comunishtii). Congresul al XVIIlea extraordinar al P.S.D.R. (10 mart. 1946) hotarashte cu majoritate de voturi participarea la alegerile parlamentare din nov. 1946 in bloc cu celelalte formatziuni politice reprezentate in F.N.D. Are loc scindarea partidului gruparea condusa de C. TitelPetrescu exclusa din partid (16 mart. 1946) care infiintzeaza la 9 mai Partidul SocialDemocrat Independent. Aripa procomunista din P.S.D.R. ishi asigura controlul deplin asupra partidului. La alegerile parlamentare (nov. 1946) P.S.D.R. candidand pe listele Blocului Partidelor Democrate obtzine 81 mandate de deputatzi primind in noul guvern patru ministere shi trei subsecretariate de stat. La 23 febr. 1948 are loc fuziunea P.S.D.R. cu P.C.R. punanduse astfel bazele Partidului Muncitoresc Roman fapt care a marcat sfarshitul existentzei de sine statatoare a P.S.D.R. Incepand din mart. 1948 liderii partidului sunt arestatzi shi intemnitzatzi. Reinfiintzat la 18 ian. 1990 sub numele de Partidul Social Democrat Roman de catre un grup de initziativa condus de Adrian Dumitriu fostul secretar general al Partidului SocialDemocrat Independent. La alegerile legislative (20 mai 1990) P.S.D.R. a participat cu liste proprii obtzinand doua mandate in Adunarea Deputatzilor iar in Senat nici un mandat intrucat nu a intrunit numarul de voturi necesare. A participat (15 dec. 1990) alaturi de P.N.TZ.C.D. P.N.L. P.E.R. shi U.D.M.R. la constituirea Conventziei Natzionale pentru Instaurarea Democratziei (C.N.I.D.) iar la 26 nov. 1991 la formarea Conventziei Democratice din Romania pe listele careia in alegerile legislative (27 sept. 1992) a obtzinut 10 mandate de deputatzi shi un mandat de senator. In 79 mart. 1991 a avut loc primul Congres al Partidului care a adoptat Statutul (care a suferit unele modificari la Congresele II (1012 dec. 1993) shi III (1415 iun. 1997)) shi Programul care in linii mari relua unele prevederi din Programul provizoriu cum sunt: pluralismul politic organizarea de alegeri libere separarea puterilor in stat egalitate in fatza legii asigurarea drepturilor shi libertatzilor cetatzeneshti restructurarea economiei natzionale etc. Respingerea de catre conducerea C.D.R. a propunerii P.S.D.R. de reorganizare a aliantzei in sensul k formatziunile civice sa nu mai participe la luarea deciziilor. ceea ce ar fi avut drept consecintza diminuarea rolului de hegemon al P.N.TZ.C.D. in C.D.R. a determinat hotararea Consiliului Natzional (15 fenr. 1995) de ieshire a P.S.D.R. din aliantza. La 27 sept. 1995 a incheiat cu Partidul Democrat Uniunea Social Democrata (U.S.D.) cu scopul prezentarii de liste comune la alegerile locale shi parlamentare shi sustzinerea unui candidat unic la preshedentzie in persoana lui Petre Roman preshedintele Partidului Democrat. U.S.D. sa plasat pe locul trei dupa P.D.S.R. shi C.D.R. in alegerile locale obtzinand pentru primari (1608% din mandate) pentru consiliile locale (1496% din mandate) iar pentru consiliile judetzene (1164% din mandate). In turul doi al alegerilor pentru Primaria Generala a Capitalei U.S.D. a sustzinut candidatul C.D.R. Victor Ciorbea. La alegerile legislative (3 nov. 1996) U.S.D. a obtzinut 1293% din voturi pentru Senat astfel k P.S.D.R. ia revenit 10 mandate de deputat shi unul de senator. Candidatul U.S.D. pentru preshedentzie Petre Roman sa plasat pe locul al treilea (din 16 candidatzi la functzia de preshedinte) cu 2054% din voturi. In guvernele de coalitzie C.D.R.U.S.D.U.D.M.R. (Victor Ciorbea Radu Vasile shi Mugur Isarescu) P.S.D.R. a detzinut portofoliul Ministerului Muncii shi Protectziei Sociale. Printro hotarare a Consiliului Natzional al P.S.D.R. (13 mai 1999) se denuntza unilateral aliantza dintre cele doua partide U.S.D. La congresul partidului (16 oct. 1999) in conditziile retragerii lui Sergiu Cunescu din functzia de preshedinte al P.S.D.R. au loc alegeri pentru conducerea partidului la care candideaza Alexandru Athanasiu (adept al ramanerii shi pastrarea individualitatzii partidului) shi Emil Putin (adept al ieshirii de la guvernare shi fuziunii cu Ap.R.). Primul a ieshit la limita victorios iar grupul condus de Emil Putin a demisionat in bloc shi sa inscris in Ap.R. Un grup de foshti membri membri ai Partidului Democrat Agrar din Romania in frunte cu Victor Surdu intra in randurile P.S.D.R. (27 ian. 2000). La scurta vreme fostul lider al P.D.A.R. demisioneaza dupa eshecul suferit la alegerile pentru functzia de primar general al Capitalei (iun. 2000) dar shi nemultzumit de inceperea de catre conducerea P.S.D.R. a negocierilor cu alte partide din stanga eshichierului politic: P.D.S.R. P.D. Ap.R.; La 22 iul. 2000 are loc fuziunea prin absorbtzie a Partidului Socialist. La 7 sept. 2000 semneaza cu P.D.S.R. doua protocoale: primul prevedea aderarea P.S.D.R. la Polul Democrat Social din Romania iar al doilea se referea la crearea grupului parlamentar P.S.D.R.P.D.S.R. dupa alegerile parlamentare shi fuziunea celor doua partide in prima jumatate a anului 2001 sub denumirea de Partidul Social Democrat. Participand pe listele Polului Democrat Social din Romania P.S.D.R. a obtzinut shapte mandate de deputatzi shi doua de senatori precum shi un portofoliu in guvernul Adrian Nastase. Membru al Internatzionalei Socialiste (din 1996). In urma Congresului de fuziune (16 iun. 2001) a P.D.S.R. shi P.S.D.R. se creeaza Partidul Social Democrat; se adopta Statutul shi Programul noului partid; preshedinte Adrian Nastase. Preshedintzi: Gheorghe Grigorovici (19361938); Constantin TitelPetrescu (19431946); Sergiu Cunescu (19911999). Alexandru Athanasiu (19992001). A editat publicatziile: „Socialismul” (19271933); „Lumea noua” (19331940); „Libertatea” (19441948); „Lumina” (19901995).