paritate sf [At: IORGOVICI O. 79/14 / Pl: ~tatzi / E: fr parité lat paritas atis] 12 (Inv) Egalitate (in drepturi). 3 Egalitate numerica. 4 (Mat) Proprietate a unui numar intrg de a fi divizibil cu doi. 5 (Ecp; fin) Egalitate valorica.

PARITÁTE s. f. 1. Egalitate numerica numar egal. 2. (Ec. pol. Fin.) Egalitate valorica echivalentza in valoare.

PARITÁTE s.f. 1. Egalitate de numere numar egal. 2. Egalitate valorica. ♦ Paritate monetara = raportul in greutate dintre cantitatzile de metal pur de acelashi fel contzinut in unitatzile monetare a doua tzari; paritate valutara = a) contzinutul de metal pretzios al unitatzii monetare a unei tzari stabilit prin lege; b) raportul dintre diferitele valute pe baza contzinutului lor in aur stabilit prin lege. [Cf. fr. parité lat. paritas].

PARITÁTE s. f. 1. egalitate numerica. ◊ (mat.) proprietate a unui numar intreg de a fi divizibil cu 2. 2. echivalentza valorica. 3. valoarea exprimata in aur a mai multor unitatzi monetare. ♦ ~ monetara = raportul valoric dintre cantitatea de metal pretzios de acelashi fel contzinuta in unitatzile monetare a doua tzari: ~ valutara = exprimarea valorilor paritare intro valuta. (< fr. parité lat. paritas)

PARITÁTE ~atzi f. 1) Caracter par. 2) mat. Egalitate numerica. 3) Echivalentza in valoare; egalitate valorica. ◊ ~ valutara egalitate a valorii (in aur) schimbului de bani dintre doua tzari. Conditzii de ~ conditzii de egalitate a partzilor in rezolvarea unor litigii. /<fr. parité lat. paritas ~atis

paritate f. egalitate asemanare intre obiecte de aceeash natura.

*paritáte f. (lat. páritas átis d. par pareche. V. pareche). Egalitate in numar: paritate de voturĭ. Asemanare seaman: nu e paritate intre una shi alta.

paritáte s. f. g.d. art. paritắtzii; pl. paritắtzi

paritáte s. f. g.d. art. paritatzii; pl. paritatzi

PARITÁTE s. egalitate. (~ numerica valorica.)

PARITATE s. egalitate. (~ numerica valorica.)