optziuni
  • info

13 definitzii pentru pargui

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PARGUÍ pers. 3 parguieshte vb. IV. Refl. (Despre fructe legume shi cereale) A incepe sa se coaca a da in copt. Parga + suf. ui.

PARGUÍ pers. 3 parguieshte vb. IV. Refl. (Despre fructe legume shi cereale) A incepe sa se coaca a da in copt. Parga + suf. ui.

pargui [At: PANN E. I 84/17 / V: (reg) par~ / Pzi: 3 ~eshte / E: parga + ui] 1 vr (D. fructe shi cereale) A ajunge la maturitate shi a incepe sa se coaca Si: (reg) a se pargai a se pargalui1 (1) a se pargavi. 2 vr A se ingalbeni sau a se rumeni prin coacere. 3 vr (D. plante) A avea fructele ajunse la maturitate pe cale de a se coace. 4 vtf A face sa dea in parga (13) Si: (reg) a pargalui1 (2). 5 vt (Pan; d. cer) A se colora la rasaritul soarelui.

A SE PARGUÍ pers. 3 se ~iéshte intranz. (despre fructe legume cereale) A incepe sa se coaca; a da in parga. /parga + suf. ~ui

parguì v. a da in parg sau coacere vorbind de fructe.

pargui v vz pargui

PIRGUÍ pirguiesc vb. IV. Refl. (Despre fructe shi cereale) A incepe sa se coaca a da in copt a da in pirga a se rumeni. Inflorivor flori shi se vor pirgui holde pe gunoaiele trecutului. SADOVEANU N. P. 232. Venise acum vremea cind pepenii se pirguiau prin bostane. BOTEZ SHC. 139. ◊ Tranz. Fig. In partea rasaritului cerul ishi pirguise bolta cu o paloare galbena roshaurie. MIHALE O. 143.

pirguĭésc v. tr. (d. pirga. V. prajesc). Coc aproape de tot vorbind de fructe: soarele a pirguit merele. V. refl. Merele s’aŭ pirguit. V. cĭulesc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!parguí (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se parguiéshte imperf. 3 sg. se parguiá; conj. prez. 3 sa se parguiásca

parguí vb. ind. prez. 3 sg. parguiéshte imperf. 3 sg. parguiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. parguiásca

pirgui (ind. prez. 3 pl. pirguiesc conj. pirguiasca)

parguesc uiasca 3 conj. uiam 1 imp.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PARGUÍ vb. (reg.) a se pargai a se pargalui a se pargavi. (Fructele sau ~.)

PIRGUI vb. (reg.) a se pirgai a se pirgalui a se pirgavi. (Fructele sau ~.)

Intrare: pargui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pargui
  • parguire
  • parguit
  • parguitu‑
  • parguind
  • parguindu‑
 singular plural
— —
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • parguieshte
 (sa)
  • parguiasca
  • parguia
  • pargui
  • parguise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • parguiesc
 (sa)
  • parguiasca
  • parguiau
  • parguira
  • parguisera
pargui
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

parguiverb

  • 1. (Despre fructe legume shi cereale) A incepe sa se coaca a da in copt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pargai pargavi pargalui rumeni
    • format_quote Inflorivor flori shi se vor pirgui holde pe gunoaiele trecutului. SADOVEANU N. P. 232. DLRLC
    • format_quote Venise acum vremea cind pepenii se pirguiau prin bostane. BOTEZ SHC. 139. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat In partea rasaritului cerul ishi pirguise bolta cu o paloare galbena roshaurie. MIHALE O. 143. DLRLC
etimologie:
  • Parga + sufix ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.