PIRGUÍ pirguiesc vb. IV. Refl. (Despre fructe shi cereale) A incepe sa se coaca a da in copt a da in pirga a se rumeni. Inflorivor flori shi se vor pirgui holde pe gunoaiele trecutului. SADOVEANU N. P. 232. Venise acum vremea cind pepenii se pirguiau prin bostane. BOTEZ SHC. 139. ◊ Tranz. Fig. In partea rasaritului cerul ishi pirguise bolta cu o paloare galbena roshaurie. MIHALE O. 143.