palpare sf [At: DM / Pl: ~pari / E: palpa] 1 Atingere ushoara cu mana pentru a determina dimensiunile modificarile de forma shi de consistentza sensibilitatea unor tzesaturi sau organe shi pentru a putea stabili diagnosticul Si: (rar) palpatzie (1) (inv) pipaire. 2 Examinare a suprafetzei unor obiecte cu mana sau cu palpatorul Si: (rar) palpatzie (2).

PALPÁRE palpari s. f. Actziunea de a palpa; examinare a unui bolnav prin atingerea sau apasarea cu mina a corpului.

PALPÁRE s.f. Actziunea de a palpa shi rezultatul ei; (spec.; med.) examinare prin pipaire a anumitor partzi ale corpului; palpatzie. [< palpa].

palpáre s. f. g.d. art. palpắrii; pl. palpắri

palpáre s. f. g.d. art. palparii; pl. palpari

PALPÁRE s. (MED.) palpatzie (inv.) pipaire. (~ bolnavului.)

PALPARE s. (MED.) palpatzie (inv.) pipaire. (~ bolnavului.)

PALPÁRE (< palpa) s. f. 1. Procedeu de examinare clinica a bolnavului facut de catre medic printro ushoara presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului pentru a determina limitele consistentza shi sensibilitatea unor tzesuturi shi organe prezentza unor vibratzii normale sau anormale a unor formatziuni patologice etc. 2. (TEHN.) Examinare a suprafetzelor unui corp solid cu mana sau cu un palpator pentru a se verifica netezimea lor dupa prelucrare (fina).