PALPÁRE (< palpa) s. f. 1. Procedeu de examinare clinică a bolnavului, făcut de către medic printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații normale sau anormale, a unor formațiuni patologice etc. 2. (TEHN.) Examinare a suprafețelor unui corp solid, cu mâna sau cu un palpator, pentru a se verifica netezimea lor după prelucrare (fină).