OTZÉT (2) otzeturi s. n. 1. Lichid cu gust acru obtzinut prin fermentarea acetica a vinului a berii etc. sau prin diluarea cu apa a acidului acetic concentrat folosit in alimentatzie drept condiment sau conservant. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva cu ou shi cu otzet = a batjocori a ocari pe cineva. 2. (La pl.) Sorturi de otzet (1). Din sl. ocĭtŭ.

otzet sn [At: PSALT. HUR. 58^v/16 / V: (reg) otzit / Pl: ~uri / E: slv оцєтъ] 1 Lichid acru obtzinut prin fermentarea acetica a vinului a berii etc. sau prin diluarea cu apa a acidului acetic pur shi folosit in industria alimentara in alimentatzie la frictziuni etc. 2 (Pfm; ie) A face (sau a spala) pe cineva cu ou shi (cu) ~ A dojeni aspru pe cineva Si: a certa a ocari. 3 (Pfm; ie) A da ~ matzii A fi zgarcit. 4 (Pfm; ie) A bea (sau a manca) matza (sau pisica) ~ A fi inshelat. 5 (Iae) A se imbata. 6 (Reg) Lapte prins. 7 (Lpl) Varietatzi de otzet (1).

OTZÉT s. n. Lichid cu gust acru obtzinut prin fermentarea acetica a vinului a berii etc. sau prin diluarea cu apa a acidului acetic concentrat intrebuintzat in alimentatzie drept condiment sau conservant. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva cu ou shi cu otzet = a batjocori a ocari pe cineva. Din sl. ocĭtŭ.

OTZÉT (2) otzeturi s. n. 1. Lichid cu gust acru obtzinut fie prin fermentarea acetica a vinului berii etc. fie prin diluarea in apa a acidului acetic pur; se intrebuintzeaza in industria alimentara in alimentatzie la frictziuni etc. Otzet de vin. ▭ Strigara pe stapin i dadura cu otzet shi abia o deshteptara. AGIRBICEANU S. P. 44. Are gazda un otzet de trandafir minunat. VLAHUTZA O. A. I 99. Miau tras o frecatura buna cu otzet de leushtean. CREANGA A. 15. Incetul cu incetul se face otzetul (= cu rabdare pendelete se poate realiza orice). ◊ Expr. A face pe cineva cu ou(a) shi cu otzet = al batjocori al face de doua parale al certa al ocari. Faceau pe Belciug cu ou shi cu otzet. REBREANU I. 74. (Regional) Nu mai bea (sau numai maninca) mitza (sau pisica) otzet = de acum incolo nu mai merge asha sa terminat cu ce a fost. (Cu pronuntzare regionala) Miai facut tu multe... dar las’k no mai minca mitza otzat deacu. SHEZ. IX 79. 2. (La pl.) Varietatzi de otzet (1). (Fig.) Balzac putea spune odinioara despre critici k sint vinuri inferioare care au devenit otzeturi comestibile. SADOVEANU E. 41.

OTZÉT n. Lichid foarte acru obtzinut prin fermentarea acetica mai ales a vinului sau prin diluarea cu apa a acidului acetic shi intrebuintzat in alimentatzie (drept condiment shi conservant). * Incetul cu incetul se face ~ul in orice situatzie trebuie sa ai rabdare. /<sl. ocitu

otzet n. 1. vin acrit prin dospire; 2. lichid din acid acetic amestecat cu apa. [Bulg. OTZET].

otzét n. pl. urĭ (bg. ocet rus. ócet d. vsl. ocĭtŭ got. akeit germ. essig d. lat. acétum otzet [d. ácidus acid acru] de unde shi it. acéto; ung. ecet). Vin acrit pin fermentare shi care se intrebuintzeaza k condiment. (Se face otzet shi din alte substantze. Maĭ sanatoasa shi maĭ gustoasa de cit otzetu e zeama de lamiĭe).

otzit sn vz otzet

otzét s. n. (sorturi) pl. otzéturi

otzét s. n. (varietatzi) pl. otzéturi

otzét (otzéturi) s. n. Lichid cu gust acru folosit in alimentatzie; acid acetic diluat. Sl. ocĭtŭ (Miklosich Slaw. Elem. 34; Cihac II 235; REW 98; Conev 88) din lat. acetum (Romansky 123; der. din gotica propusa prin sl. de REW nu pare sigura) cf. bg. cr. slov. rut. rus. ocet mag. eczet. Der. din lat. acetum (Cipariu Elemente 10; Schuchardt Vok. III 87) nu e posibila. Der. otzetar s. m. (producator sau negustor de otzet; arbore ornamental Rhus typhina); otzetar s. n. (serviciu de masa pentru otzet shi untdelemn; vas pentru otzet); otzetarie s. f. (fabrica de otzet); otzetzi vb. (var. Mold. otzeti) vb. refl. (a se inacri); otzetos adj. (acru).

a face pe cineva cu ou shi otzet expr. a mustra / a ocari pe cineva.