opțiuni
  • info

11 definiții pentru otrăvitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTRĂVITÓR, -OÁRE, otrăvitori, -oare, adj. Care conține otravă, care otrăvește; veninos. ♦ Fig. Dăunător, vătămător. – Otrăvi + suf. -tor.

OTRĂVITÓR, -OÁRE, otrăvitori, -oare, adj. Care conține otravă, care otrăvește; veninos. ♦ Fig. Dăunător, vătămător. – Otrăvi + suf. -tor.

otrăvitor, ~oare [At: MOLNAR, RET. 130/12 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: otrăvi + -tor] 1 a Care otrăvește (1) Si: (înv) otrăvicios, veninos. 2 a Care conține otravă (1). 3-4 smf, a (Persoană) care dă cuiva otravă (1) Si: (înv) otravnic. 5 a (Fig) Dăunător.

OTRĂVITÓR, -OÁRE, otrăvitori, -oare, adj. Care conține otravă, care otrăvește; veninos, dăunător, vătămător. Știa care sînt ierburile otrăvitoare. CAMIL PETRESCU, O. I 151. Otrăvitorul șerpe văzînd p-un teișor O matcă de albine... începe să îi spuie: că este prea frumoasă, Că are multe daruri. NEGRUZZI, S. II 293. ◊ Fig. Inima de vînzător E venin otrăvitor. ANT. LIT. POP. I 259.

OTRĂVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care otrăvește. [Sil. -tră-] /a otrăvi + suf. ~tor

otrăvitor a. și m. care otrăvește.

otrăvitór, -oáre adj. Care otrăvește, toxic, veninos: șerpe otrăvitor, plantă otrăvitoare. Subst. Care-l otrăvește pe altu: un otrăvitor.

otrăvitoriu, ~oare a vz otrăvitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

otrăvitór (o-tră-) adj. m., pl. otrăvitóri; f. sg. și pl. otrăvitoáre

otrăvitór adj. m. (sil. -tră-), pl. otrăvitóri; f. sg. și pl. otrăvitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OTRĂVITÓR adj. 1. veninos, (pop.) otrăvicios, (înv. și reg.) topsicat. (Plante ~.) 2. v. toxic.

OTRĂVITOR adj. 1. veninos, (pop.) otrăvicios, (înv. și reg.) topsicat. (Plante ~.) 2. toxic, (pop.) otrăvicios. (Substanță ~.).

Intrare: otrăvitor
otrăvitor adjectiv
  • silabație: o-tră- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otrăvitor
  • otrăvitorul
  • otrăvitoru‑
  • otrăvitoare
  • otrăvitoarea
plural
  • otrăvitori
  • otrăvitorii
  • otrăvitoare
  • otrăvitoarele
genitiv-dativ singular
  • otrăvitor
  • otrăvitorului
  • otrăvitoare
  • otrăvitoarei
plural
  • otrăvitori
  • otrăvitorilor
  • otrăvitoare
  • otrăvitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

otrăvitor, otrăvitoareadjectiv

  • 1. Care conține otravă, care otrăvește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: veninos
    • format_quote Știa care sînt ierburile otrăvitoare. CAMIL PETRESCU, O. I 151. DLRLC
    • format_quote Otrăvitorul șerpe văzînd p-un teișor O matcă de albine... începe să îi spuie: că este prea frumoasă, Că are multe daruri. NEGRUZZI, S. II 293. DLRLC
    • 1.1. figurat Dăunător, vătămător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dăunător vătămător
      • format_quote Inima de vînzător E venin otrăvitor. ANT. LIT. POP. I 259. DLRLC
etimologie:
  • Otrăvi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.