OTRĂVITÓR, -OÁRE, otrăvitori, -oare, adj. Care conține otravă, care otrăvește; veninos, dăunător, vătămător. Știa care sînt ierburile otrăvitoare. CAMIL PETRESCU, O. I 151. Otrăvitorul șerpe văzînd p-un teișor O matcă de albine... începe să îi spuie: că este prea frumoasă, Că are multe daruri. NEGRUZZI, S. II 293. ◊ Fig. Inima de vînzător E venin otrăvitor. ANT. LIT. POP. I 259.