osie sf [At: BIBLIA (1688), ap. DLR / V: (reg) ostie⁴, oste¹ / E: slv ось] 1 Ax terminat la cele două capete cu fusuri pe care se montează roțile unui vehicul. 2 (Pop; îe) A unge ~ia A mitui. 3 Ax mobil care face parte din mecanismul unor construcții, instalații, moară, piuă, joagăr etc. și cu ajutorul căruia acestea se pun în mișcare. 4 (Reg) Cep la grindeiul morii. 5 (Înv) Axă a corpurilor cerești. 6 (Spc) Axă a globului pământesc. 7 (Rar) Diametru.

ÓSIE, osii, s. f. Ax terminat la cele două capete cu fusuri pe care sînt montate roțile unui vehicul. Scoase cuiul din capul osiei de dindărăt. ISPIRESCU, L. 226. Frate, frate de stejar! Lasă-mă să tai un par, Să-mi fac osie la car. ALECSANDRI, P. P. 44. ◊ Expr. A unge osia = a mitui; a da ceva în dar pentru a obține o favoare. Bătrinului îi mai unsei osia cu vreo cițiva ochi de vulpe (= galbeni), ca să mă lase în pace. GORJAN, H. IV 31.

ÓSIE ~i f. Bară (de metal) în jurul căreia se poate roti un corp; ax. [G.-D. osiei] /<sl. osi

osie f. 1. lemnul în care intră roatele; 2. bucată de lemn sau fier de capetele căreia se învârtesc roatele căruței. [Slav. OSĬ].

ósĭe f. (vsl. rus. osĭ, sîrb. bg. ceh. os. V. axă. Axă, fus în prejuru căruĭa se învîrtește o roată, un glob.

oste¹ sf vz osie

ostie⁴ sf vz osie

ósie (-si-e) s. f., art. ósia (-si-a), g.-d. art. ósiei; pl. ósii, art. ósiile (-si-i-)

ósie s. f. (sil. -si-e), art. ósia (sil. -si-a), g.-d. art. ósiei; pl. ósii, art. ósiile (sil. -si-i-)

ÓSIE s. 1. v. ax. 2. v. grindei.

OSIE s. (TEHN.) 1. ax, fus. (~ este un organ de mașină.) 2. fus, grindei, (reg.) osiac, (prin Munt.) prisnel. (~ la axul roții de la moara de apă.)

ósie (ósii), s. f. – Ax, axă. Sl. osi (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231; Conev 69; Petrovici, Dacor., X, 139), cf. bg., sb., cr., ceh., pol. os, rus. osi.

a unge osia expr. v. unge