mitui [At: (sf. sec. XVII) MAG. IST. II 216/29 / V: (inv) miti (reg) mintui ~tali ~uli (css) ~talui / Pzi: ~esc / E: mita] 12 vt(a) A da mita (12). 34 vt(a) vrp (Ivr) A cere shi a primi mita (12).

MITUÍ mituiesc vb. IV. Tranz. A indupleca prin mita a corupe (un functzionar public) cu bani. Mituieshte pe judecator din banii boilor celor furatzi. RETEGANUL P. I 28. Se facu bolnava mitui pe totzi vracii cari spusera imparatului k pina nu va taia pasarea de aur... nu se va insanatoshi. ISPIRESCU E. 363.

A MITUÍ ~iésc tranz. (persoane) A cashtiga de partea sa prin mita; a cumpara. /mita + suf. ~ui

MITUI vb. (TZR Trans. SV) A da mita. B: Brailenii mituindul facuiau dupa voia lor. R. GRECEANU. Vai de judecatoriul acela ce va mitui la hotaririle judecatzilor. PRAV. COND. (1780). C: Deadera bani multzi strajearilor dei mitira sa dzica k . . . au venit ucenicii lui de lau furat. C 1729 45^r; cf. C 1729 92^v. Variante: miti (C 1729 45^r 92^v). Etimologie: mita + suf. ui. Cf. m i z d i.

mituì v. a da mita a cumpara cu bani: a mitui pe judecatori.

mintui v vz mitui

mitali v vz mitui

mitalui v vz mitui

miti v vz mitui

mituli v vz mitui

mituĭésc v. tr. (d. mita). Corup pin mita: a mitui un functzionar. In Ban. mitesc (sirb. mititi).

mituí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. mituiésc imperf. 3 sg. mituiá; conj. prez. 3 sa mituiásca

mituí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. mituiésc imperf. 3 sg. mituiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. mituiásca

mituesc.

MITUÍ vb. a shpertzui (astazi rar) a sfantzui (inv.) a mazdi (fig.) a unge. (La ~ pentru ai face o favoare.)

MITUI vb. a shpertzui (astazi rar) a sfantzui (inv.) a mizdi (fig.) a unge. (La ~ pentru ai face o favoare.)

A MITUI a atinge a blatui a da dreptul / duma / plicul / shpaga a deschide usha cu capul a injecta a mishca din urechi a pune (cuiva) lacatul a sari cu dreptul a sari la cap a sfantzui a shpagui a unge a unge cu miere a unge osia a veni pe schiuri.