15 definitzii pentru oroare
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relatzionale (3)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
OROÁRE (2) orori s. f. 1. Sentiment de groaza de dezgust de repulsie; aversiune scarba. 2. Fapta vorba sau situatzie care inspira groaza repulsie; grozavie. Din fr. horreur lat. horror oris.
OROÁRE (2) orori s. f. 1. Sentiment de groaza de dezgust de repulsie; aversiune scarba. 2. Fapta vorba sau situatzie care inspira groaza repulsie; grozavie. Din fr. horreur lat. horror oris.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
oroare sf [At: NEGULICI / V: (inv) ~oroar[1] sn / Pl: ~ri / E: fr horreur lat horror oris] 1 Sentiment de dezgust shi de groaza Si: aversiune repulsie scarba. 23 (Fapta sau) vorba care inspira groaza shi repulsie Si: grozavie. 4 Lucru oribil (1).
- Varianta incorect tiparita; posibil sa fie vorba aici de varianta oror — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
OROÁRE (2) orori s. f. 1. Sentiment de groaza de dezgust; repulsie aversiune scirba. Bolnav de o prea mare sensibilitate poetul avea o oroare fizica de accesul altora de mila de compatimire sau de familiaritate. CAMIL PETRESCU N. 57. Avea oroare de barbatzii mici. REBREANU I. 85. 2. Fapta sau vorba care inspira groaza repulsie; grozavie. De ce sa ne spunem orori in care nici unul nu crede. DEMETRIUS C. 54. Oroare!... Capul zboara rostogolit departe SHi corpul i senfige cu furien pamint. MACEDONSKI O. I 255. O durerea de a spune duca o data asemenea orori. VLAHUTZA O. A. III 97.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
OROÁRE s.f. 1. Dezgust repulsie groaza. 2. Fapta sau vorba care inspira repulsie; grozavie. [Gen. ororii. / < fr. horreur cf. lat. horror].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
OROÁRE s. f. 1. dezgust repulsie groaza. 2. fapta vorba care inspira repulsie; grozavie. (< fr. horreur lat. horror)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
OROÁRE oróri f. 1) Sentiment de dezgust puternic amestecat cu groaza. 2) Fapta sau vorba oribila. 3) Situatzie oribila. /<fr. horreur lat. horror ~oris
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
oroare f. 1. groaza; 2. grozavie: o baba ce oroarele uscasera ’n lume BOL.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*oroáre f. pl. orĭ (lat. horror; fr. horreur it. orrore. V. oribil urdoare). Groaza infiorare mare frica: a te ingalbeni de oroare. Repulsiune violenta: a avea oroare de raŭ. Grozavie caracteru de a fi grozav: oroarea unuĭ incendiŭ. Fapta grozava: ce oroare!
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
oror sn vz oroare
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
oroáre s. f. g.d. art. orórii; (fapte obiecte) pl. oróri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
oroáre s. f. g.d. art. orórii; (fapte) pl. oróri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
OROÁRE s. 1. v. dezgust. 2. v. groaza. 3. v. grozavie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
OROARE s. 1. aversiune dezgust greatza ingretzoshare repulsie scirba sila (livr.) repugnantza (rar) nesuferire (pop. shi fam.) lehamite (inv.) urit (pop. fig.) satz. (Simte o ~ de neinvins pentru...) 2. groaza incrincenare infiorare infricoshare ingrozire inspaimintare spaima teroare (inv. shi pop.) otzarire (inv. shi reg.) scirba (reg.) infricare palitura (inv.) spaimintare spaimintatura (fig.) cutremur. (Fapta lui monstruoasa ia produs ~.) 3. grozavie monstruozitate (pop.) grozavenie (inv. shi reg.) strashnicie (inv.) groznicie. (~ faptei sale.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Oroare ≠ deliciu
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
oroáre (oróri) s. f. Groaza. Fr. horreur sau it. orrore.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oroare, ororisubstantiv feminin
- 1. Sentiment de groaza de dezgust de repulsie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Bolnav de o prea mare sensibilitate poetul avea o oroare fizica de accesul altora de mila de compatimire sau de familiaritate. CAMIL PETRESCU N. 57. DLRLC
- Avea oroare de barbatzii mici. REBREANU I. 85. DLRLC
-
- 2. Fapta vorba sau situatzie care inspira groaza repulsie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: grozavie
- De ce sa ne spunem orori in care nici unul nu crede. DEMETRIUS C. 54. DLRLC
- Oroare!... Capul zboara rostogolit departe SHi corpul i senfige cu furien pamint. MACEDONSKI O. I 255. DLRLC
- O durerea de a spune duca o data asemenea orori. VLAHUTZA O. A. III 97. DLRLC
-
etimologie:
- horreur DEX '09 DEX '98 DN
- horror oris DEX '09 DEX '98 DN