ORGANÍSM organisme s. n. 1. Sistem viu (animal planta microorganism) care este capabil de reproducere creshtere shi intretzinere; corp fiintza. 2. Fig. Ceea ce apare k un tot inchegat; ceea ce functzioneaza in mod organizat. ♦ Organizatzie (1). Din lat. organismus ngr. organismós germ. Organismus fr. organisme.

organism sn [At: GOLESCU E. 182/19 / S shi: (inv) ~izm / Pl: ~e / E: lat organismus ngr ὀργανισμός ger Organismus fr organisme] 1 Totalitate a organelor unei fiintze vii Si: corp. 2 (Pex) Fiintza. 3 (Pex) Ceea ce se prezinta k un tot inchegat. 4 (Pex) Ceea ce functzioneaza in mod organizat. 5 Organizatzie. 6 Institutzie. 7 Structura.

ORGANÍSM organisme s. n. 1. Totalitatea organelor shi a partzilor indisolubil legate intre ele ale unei fiintze vii; corp fiintza. 2. Fig. Ceea ce apare k un tot inchegat; ceea ce functzioneaza in mod organizat. ♦ Organizatzie (1). Din lat. organismus ngr. organismós germ. Organismus fr. organisme.

ORGANÍSM organisme s. n. 1. Corp (I 1) fiintza. Organisme animale. Organisme vegetale ▭ Actziunea virusului in organism asha cum era de ashteptat este departe de a se limita la ficat; boala generala afecteaza intreg organismul. NICOLAU H. I. 28. Criza a trecut a fost bine ingrijit la ambulantza inainte de a ajunge aci. SHi este un organism robust un om tare. C. PETRESCU I. II 45. 2. Fig. Ceea ce apare k un tot inchegat; ceea ce functzioneaza in mod perfect organizat. V. organizatzie. Omul in societatea moderna e o celula legata de organismul social. GHEREA ST. CR. II 342.

ORGANÍSM s.n. 1. Totalitatea organelor care formeaza o fiintza; corp fiintza. 2. (Fig.) Ceea ce se prezinta functzioneaza k un tot unitar; organizatzie. [< fr. organisme].

ORGANÍSM s. n. 1. corp viu organizat prin metabolism shi reproducere; fiintza. 2. (fig.) ceea ce se prezinta functzioneaza k un tot unitar; organizatzie. 3. asociatzie de persoane societate oficiala recunoscuta. (< fr. organisme lat. organismus gr. organismos germ. Organismus))

ORGANÍSM ~e n. 1) Corp viu cu sistem de autoreglare; totalitate de organe care constituie un corp viu. ~ animal. ~ vegetal. 2) fig. Ansamblu organizat de elemente coordonate intre ele care constituie un tot intreg in stare sa functzioneze; mecanism. ~ social. ~ administrativ. /<lat. organismus ngr. organismós germ. Organismus fr. organisme

organism n. 1. dispozitziune generala a organelor shi totalitatea functziunilor ce executa; 2. fig. constituirea unui lucru organizat.

*organízm n. pl. e (fr. organisme d. organe organ). Totalitatea organelor unuĭ animal saŭ vegetal: organizmu omenesc. Fig. Totalitatea partzilor unuĭ lucru organizat: un organizm politic.

organísm s. n. pl. organísme

organísm s. n. pl. organísme

organism me.

ORGANÍSM s. v. organ.

ORGANISM s. organ. (~ de stat.)

ORGANÍSM (< fr. {i}) s. n. 1. Sistem viu (animal planta microorganism) care este capabil de reproducere creshtere shi intretzinere. Majoritatea o. au structura celulara (mono sau pluricelulara). Formarea unui o. pluricelular constituie un proces care include diferentzierea structurilor (celule tzesuturi organe) shi functziilor legate strans intre ele. Totalitatea o. formeaza materia vie. O. modificat genetic (OMG) = o. al carui genom a fost modificat prin inginerie genetica; prin intermediul celulelor reproducatoare (gametzi) modificarea (de importantza economica) se transmite ereditar descendentzilor. Organisme sinantrope v. sinantrop. O. autotrof v. autotrof. O. heterotrof v. heterotrof. 2. O. torentzial v. torent. 3. P. ext. Fig. Ceea ce apare k un tot inchegat; ceea ce functzioneaza in mod perfect organizat. 4. Organizatzie (1).