9 definitzii pentru orfelina
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ORFELÍN A orfelini e s. m. shi f. adj. (Inv.) (Copil) orfan. Din fr. orphelin.
orfelin ~a smf [At: VIRNAV F. 137r/9 / Pl: ~i ~e / E: fr orphelin] (Iuz) Orfan (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ORFELÍN A orfelini e s. m. shi f. adj. (Rar) (Copil) orfan. Din fr. orphelin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
ORFELÍN A orfelini e s. m. shi f. (Frantzuzism) Orfan. Ajutorase intrascuns orfelini nevoiashi. C. PETRESCU O. P. II 302.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ORFELÍN A s.m. shi f. (Liv.) Orfan. [< fr. orphelin].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ORFELÍN A s. m. f. (copil) orfan. (< fr. orphelin)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
orfelín (inv.) adj. m. s. m. pl. orfelíni; adj. f. s. f. orfelína pl. orfelíne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ORFELÍN adj. s. v. orfan.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
orfelin adj. s. v. ORFAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
orfelin, orfelinisubstantiv masculin orfelina, orfelinesubstantiv feminin orfelin, orfelinaadjectiv
- 1. (Copil) orfan. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ajutorase intrascuns orfelini nevoiashi. C. PETRESCU O. P. II 302. DLRLCsinonime: orfan
-
etimologie:
- orphelin DEX '09 DEX '98 DN