optziuni
  • info

9 definitzii pentru orfan (s.m.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ORFÁN A orfani e adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre parintzi sau pe amandoi; sarman. ♦ Lipsit de ceva. Din ngr. orfanós lat. orphanus a um.

ORFÁN A orfani e adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre parintzi sau pe amandoi; sarman. ♦ Lipsit de ceva. Din ngr. orfanós lat. orphanus a um.

orfan ~a [At: (a. 1817) URICARIUL V 25/9 / V: (reg) ur~ / Pl: ~i ~e / E: ngr ὀρφανός ml orphanus a um] 12 smf a (Persoana) care a pierdut un parinte sau pe amandoi Si: (reg) sarac sarman. 3 smf (Mol) Copil nelegitim. 4 a (Pex) Persoana care nu are familie.

ORFÁN A orfani e adj. (Despre copii) Care shia pierdut unul sau amindoi parintzii. Pe unicul copil Petre ramas orfan il lua sub ocrotire amiralul. BART E. 321. Din cea mai frageda a mea copilarie eu am ramas orfan shi lipsit de povatzuirile shi de dezmierdarile parinteshti. ALECSANDRI O. P. 14. ◊ (Substantivat) Impartzeau bucatzica de pine cu orfanii cu vaduvele shi cu altzi nevoieshi. CREANGA A. 152.

ORFÁN ~a (~i ~e) shi substantival (despre copii) Care a ramas fara parintzi (fara ambii sau fara unul); sarman. ~ de tata. /<ngr. orfanós lat. orphanus

orfan a. shi m. copil ramas fara parintzi sau shi numai fara unul dintr’inshii. [Gr. mod. ORPHANÓS].

*orfán a adj. shi s. (vgr. orphanós [shi orphós] ngr. orfanós; lat. órphanus [de unde] mrom. oarfan; it. órfano fr. orphelin [ild. orfenin vfr. orfene] sp. huérfano pg. orfao. V. orb). Care n’are parintzĭ orĭ are numaĭ tata saŭ numaĭ mama: copil orfan un orfan.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!orfán adj. m. s. m. pl. orfáni; adj. f. s. f. orfána pl. orfáne

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ORFÁN adj. s. (inv. shi reg.) sarac sarman (Maram. shi prin vestul Transilv.) sarandic (inv.) orfelin. (Copil ~.)

ORFAN adj. s. (inv. shi reg.) sarac sarman (Maram. shi prin vestul Transilv.) sarandic (inv.) orfelin. (Copil ~.)

Intrare: orfan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orfan
  • orfanul
  • orfanu‑
plural
  • orfani
  • orfanii
genitiv-dativ singular
  • orfan
  • orfanului
plural
  • orfani
  • orfanilor
vocativ singular
  • orfanule
  • orfane
plural
  • orfanilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

orfan, orfanisubstantiv masculin
orfan, orfanaadjectiv
orfana, orfanesubstantiv feminin

  • 1. (Persoana) Care a pierdut pe unul dintre parintzi sau pe amandoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sarman
    • format_quote Pe unicul copil – Petre – ramas orfan il lua sub ocrotire amiralul. BART E. 321. DLRLC
    • format_quote Din cea mai frageda a mea copilarie eu am ramas orfan shi lipsit de povatzuirile shi de dezmierdarile parinteshti. ALECSANDRI O. P. 14. DLRLC
    • format_quote Impartzeau bucatzica de pine cu orfanii cu vaduvele shi cu altzi nevoieshi. CREANGA A. 152. DLRLC
    • 1.1. Lipsit de ceva. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.