15 definiții pentru orătanie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂTÁNIE, orătănii, s. f. Pasăre de curte. [Var.: orătắnie, orăténie s. f.] – Din oară2.

ORĂTÁNIE, orătănii, s. f. Pasăre de curte. [Var.: orătắnie, orăténie s. f.] – Din oară2.

orătanie sf [At: MARIAN, S. R. II, 67 / V: (reg) ~tenie, (reg) oreten~, horăten~, urăten~ / Pl: ~tănii / E: oară2] (Mpl) Pasăre de curte Si: (reg) cobaie, cojbăliță, galiță, oară2, orături.

ORĂTÁNIE, orătănii, s. f. (Mai ales la pl.) Pasăre de curte. Mitrea o să stea aci să îngrijească de vite și orătănii. SADOVEANU, M. C. 18. Prin ogrăzi mulți copii și orătănii. REBREANU, R. I 75. – Variante: orătănie (DUMITRIU, N. 126), orăténie (DUMITRIU, B. F. 143, PREDA, Î. 100) s. f.

ORĂTÁNIE ~ănii f. Pasăre de curte. [G.-D. orătaniei; Sil. -ni-e] /Din reg. oară

ORĂTẮNIE s. f. v. orătanie.

ORĂTẮNIE s. f. v. orătanie.

ORĂTÉNIE s. f. v. orătanie.

ORĂTÉNIE s. f. v. orătanie.

orătenie sf vz orătanie

oretenie sf vz orătanie

ORĂTẮNIE s. f. v. orătănie.

ORĂTÉNIE s. f. v. orătănie.

orătenii f. pl. Mold. păsări de curte. V. oare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orătánie (-ni-e) s. f., art. orătánia (-ni-a), g.-d. art. orătániei; pl. orătắnii, art. orătắniile (-ni-i-)

orătánie s. f. (sil. -ni-e), art. orătánia (sil. -ni-a), g.-d. art., orătániei; pl. orătănii, art. orătăniile (sil. -ni-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORĂTÁNIE s. v. pasăre de curte.

ORĂTANIE s. pasăre, (reg.) cobaie, cojbăliță, galiță, gujălie, oară. (Crește ~ pe lîngă casă.)

Intrare: orătanie
orătanie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F138)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orătanie
  • orătania
plural
  • orătănii
  • orătăniile
genitiv-dativ singular
  • orătănii
  • orătăniei
plural
  • orătănii
  • orătăniilor
vocativ singular
plural
orătănie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orătănie
  • orătănia
plural
  • orătănii
  • orătăniile
genitiv-dativ singular
  • orătănii
  • orătăniei
plural
  • orătănii
  • orătăniilor
vocativ singular
plural
orătenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orătenie
  • orătenia
plural
  • orătenii
  • orăteniile
genitiv-dativ singular
  • orătenii
  • orăteniei
plural
  • orătenii
  • orăteniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orătanie, orătăniisubstantiv feminin

  • 1. Pasăre de curte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mitrea o să stea aci să îngrijească de vite și orătănii. SADOVEANU, M. C. 18. DLRLC
    • format_quote Prin ogrăzi mulți copii și orătănii. REBREANU, R. I 75. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.