OÁRĂ² oare, s. f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare”.

oară² sf [At: ECONOMIA, 36/3 / V: (reg) h~ / Pl: ~re / E: ml ovaria] 1 (Reg; mpl) Păsări de curte Si: orătanie, (reg) galiță, gujălie. 2-3 (Reg) Animal (sălbatic). 4 (Reg) Păduche. 5 (Reg) Vierme.

OÁRĂ², oare, s. f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare”.

OÁRĂ², oare, s. f. (Regional; mai ales la pl.) Pasăre de curte; orătanie, galiță. Să aducă porumbul și meiul cu banița, ca să-și îndestuleze el... drăguțele lui de păsări. Dar să te ții bătaie pe oare. MACEDONSKI, O. III 50. – Pl. și: (învechit) oară (PANN, P. V. II 64).

2) oáră (oa dift.) f., pl. e (poate d. lat. ovarius, „păzitor de oŭă, de găinĭ”, considerat și ca adj. „de oŭă”, al căruĭ pl. ovaria a ajuns să însemne „păsărĭ domestice, găinĭ”). Vest. Pop. Pasăre domestică, maĭ ales găină: curtea plină de oare, gîște, rațe. – Și hoară (vest). Și oratăniĭ (Olt.) și (h)orăténiĭ (sud), angăriĭ, galițe. V. gobaĭe.

oáră² (orătanie) (reg.) s. f., g.-d. art. oárei; pl. oáre

oáră (zool.) s. f., g.-d. art. oárei; pl. oáre

OÁRĂ s. v. orătanie, pasăre.

oară s. v. ORĂTANIE. PASĂRE.

oáră (oáre), s. f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – Var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria „care dă ouă” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puțin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) și încă și mai puțin cea din lat. ala (Tiktin). Se folosește mai ales la pl. – Der. orătanie (var. orătenie), s. f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură).