orăstică sf [At: DDRF / V: (reg) ~ăștică / Pl: ~ici / E: nct] 1-2 Plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, care devin albastre Si: linte-neagră, mazăre-pădureață, mălurici, măzăriche-neagră, măzărichea-cucului, pupezele (Orobus niger și Orobus vernus).

ORĂSTÍCĂ s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre (Orbus niger); măzăriche-neagră, mălurici, pupezele.

ORĂSTÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze penate și cu fructele păstăi, care crește prin pădurile de stejar și de carpen; măzăriche-neagră. /Orig. nec.

orăstică f. plantă din fam. leguminoaselor, devine neagră când se usucă (Orobus niger). [Cf. ristic].

orăștică sf vz orăstică

oráșniță și oréșniță f., pl. e, și orăstică f., pl. icĭ și ele (rudă cu bg. orieh, nucă, orĭešak, nucet, orĭeško, alună; rus. orieh, alună, orĭesĭna, alun, orĭešnik, aluniș, orĭ cu rut. horóh, dim. horošók, mazăre. P. orăstică, cp. cu ristic). Un gen de plante leguminoase papilionacee dintre care o varietate are o rizomă care, la punctele de ramificațiune, face niște tubércule comestibile marĭ cît alunele (órobus [saŭ láthyrus] niger, tuberosus ș. a.). – Se numește și bobușor, fasolică, măzăriche și pupăză. V. alunele.

orăstícă s. f., g.-d. art. orăstícii; pl. orăstíci

orăstícă s. f., g.-d. art. orăstícii; pl. orăstíci

ORĂSTÍCĂ s. v. mălurici.

ORĂSTÍCĂ s. (BOT.; Orobus sau Lathyrus niger) (reg.) mălurici (pl.), pupăgioară, pupezele (pl.), pupezoi, linte-neagră, mazăre-pădureață, măzărichea-cucului, măzăriche-neagră.

ORĂSTICĂ s. (BOT; Orobus sau Lathyrus niger) (reg.) mălurici (pl.), pupăgioară, pupezele (pl.), pupezoi, linte-neagră, mazăre-pădureață, măzărichea-cucului, măzăriche-neagră.

orăstică s. v. MĂLURICI.

orăstícă (orăstíci), s. f. – Plantă leguminoasă (Orobus niger). – Var. orăștină, orășniță, oreșniță. Sb. orašiti „a produce rădăcini cu tuberculi”, cf. sb. orašica, din sl. orechu „nucă” (Tiktin).