mălurici ssp [At: PANȚU, PL. / E: mălură + -ici] (Reg) 1 Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii dispuse în racem și cu fructul ca o păstaie care, la maturitate, are culoarea brună Si: măzărichea-cucului, orăstică (Orobus variegatus). 2 Orăstică (Orobus niger).

MĂLURÍCI s. m. pl. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii și cu fructul o păstaie, care are la maturitate culoarea brună (Orobus variegatus). – Mălură + suf. -ici.

ȘOFRÁN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran.

MĂLURÍCI ~ m. Plantă erbacee meliferă cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze penate și fructe păstăi, care crește prin pădurile de stejar și carpen; măzăriche-neagră; orăstică. /mălură + suf. ~ici

ȘOFRÁN ~i m. 1) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cultivată pentru substanța care se extrage din florile ei violete. 2) Substanță colorantă obținută din florile acestei plante și folosită în diferite scopuri (alimentare, industriale și medicinale). 3) și adjectival Soi de mere galbene, cu dungi portocalii-roșcate, care are miez suculent și gust dulce-acriu. /<sl. šafranu

măluríci s. m., pl. măluríci

șofrán s. m. (sil. -fran), pl. șofráni

MĂLURÍCI s. pl. (BOT.; Orobus variegatus) (reg.) orăstică, măzărichea-cucului.

MĂLURÍCI s. pl. v. orăstică.

ȘOFRÁN s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) șofrănel, brândușă albă. 2. (Crocus moesiacus) brândușă galbenă. 3. (Crocus banaticus) șofrănel.

ȘOFRÁN s. v. brândușă, codălbiță, sfrâncioc, șofrănaș.

CODIAEUM Juss., CROTON, fam. Euphorbiaceae. Gen originar din Malaezia, cca 14 specii din care: Codiaeum variegatum (L.) Bl. var. pictum (Lodd.) Müll. Arg. (syn. C. pictum Hook.; Croton variegatus L.) folosit ca plantă de apartament, arbust cca 2 m înălțime în patrie, în cultură pînă la 75 cm. Frunze variate ca formă și culoare – frecvent lanceolate, ascuțite dar și lobate sau liniare la unele forme, ovate, eliptice, întregi, mai mult sau mai puțin simetrice, ușor cordiforme sau rotunjite la bază, brune, roșii, roz, portocalii, violacee, galbene, în combinații sub formă de striuri, pete, puncte. Flori albe, nesemnificative (Pl. 23, fig. 132).