OPERATÍV A operativi e adj. 1. Care lucreaza repede expeditiv activ; care are efect (rapid); eficace eficient. 2. Referitor la actziuni care tzine de actziune. Din fr. opératif.

operativ ~a a [At: ALEXI W. / Pl: ~i ~e / E: fr operatif] 1 (D. oameni; pex d. institutzii) Care lucreaza repede expeditiv. 2 (D. o actziune o lucrare etc.) Care are efect rapid Si: eficace. 3 Privitor la actziuni.

OPERATÍV A operativi e adj. 1. Care lucreaza repede expeditiv activ; care are efect (rapid); eficace eficient. 2. Privitor la actziuni de actziune. Din fr. opératif.

OPERATÍV A operativi e adj. 1. Care lucreaza repede care are efect (rapid); expeditiv eficace activ. Masuri operative. ◊ (Adverbial) Am trimis o nota... mai sus! cazu uscat shi dushmanos raspunsul lui Lencu. Aici mergem operativ. GALAN B. I 425. 2. De actziune privitor la actziuni. Baza operativa v. baza.

OPERATÍV A adj. 1. Care actzioneaza repede; expeditiv activ; eficace. 2. Referitor la diverse operatzii. [Cf. fr. opératif].

OPERATÍV A I. adj. 1. care actzioneaza repede; expeditiv activ; eficace. 2. referitor la diverse operatzii. II. s. m. cel care lucreaza la contrainformatzii. (< fr. opératif)

OPERATÍV ~a (~i ~e) 1) Care tzine de operatzii; propriu operatziilor. 2) (despre persoane) Care actzioneaza repede shi cu ushurintza; expeditiv. /<fr. opératif

*operatív adj. Relativ la operatziunĭ (militare): ordin operativ.

operatív adj. m. pl. operatívi; f. operatíva pl. operatíve

operatív adj. m. pl. operatívi; f. sg. operatíva pl. operatíve

OPERATÍV adj. adv. 1. adj. adv. v. prompt. 2. adj. expeditiv prompt. (O rezolvare ~.) 3. adj. v. eficace.

OPERATIV adj. adv. 1. adj. adv. grabnic imediat neintirziat prompt rapid. (O interventzie ~; a intervenit ~.) 2. adj. expeditiv prompt. (O rezolvare ~.) 3. adj. eficace eficient folositor practic productiv util (rar) operant (inv.) putincios. (O metoda ~.)